opțiuni

6 definiții pentru viișoară iișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.

viișoară sf [At: (a. 1696) IORGA, S. D. XVI, 162 / P: vi-i~ / Pl: ~re / E: vie1 + -ișoară] 1-2 (Pop; șhp) Vie1 (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (reg) viuță (1-2). 3-6 (Șhp) Vie1 (8-9) (mică) Si: (reg) viuță (3-6). 7 (Bot; reg) Gheață (Begonia semper florens). 8 (Bot; Olt) Canale (Impatiens balsamina).

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie (1). Și din ea [a ieșit] o viișoară Înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.

iișoară2 sf vz viișoară


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viișoáră (vi-i-) s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre

viișoáră s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre

Intrare: viișoară
viișoară substantiv feminin
  • silabație: vi-i-șoa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viișoară
  • viișoara
plural
  • viișoare
  • viișoarele
genitiv-dativ singular
  • viișoare
  • viișoarei
plural
  • viișoare
  • viișoarelor
vocativ singular —
plural —
iișoară substantiv feminin
  • silabație: i-i-șoa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iișoară
  • iișoara
plural
  • iișoare
  • iișoarele
genitiv-dativ singular
  • iișoare
  • iișoarei
plural
  • iișoare
  • iișoarelor
vocativ singular —
plural —

viișoară iișoară

  • 1. Diminutiv al lui vie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și din ea [a ieșit] o viișoară înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vie + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09