5 definiții pentru viișoară iișoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.
VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie (1). Și din ea [a ieșit] o viișoară Înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iișoară2 sf vz viișoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
viișoáră (vi-i-) s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viișoáră s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: viișoară
viișoară substantiv feminin
- silabație: vi-i-șoa-ră
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
iișoară substantiv feminin
- silabație: i-i-șoa-ră
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
viișoară iișoară
- 1. Diminutiv al lui vie.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Și din ea [a ieșit] o viișoară înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Vie + sufix -ișoară.surse: DEX '98 DEX '09