10 definiții pentru vigilent

VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.

VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.

VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care lucrează cu grijă, care își face datoria conștiincios. Aceste dificultăți... nu pot fi superioare silințelor unei administrațiuni vigilente. I. IONESCU, D. 480. ♦ Care manifestă vigilență; care este atent și observă uneltirile, manevrele adversarului. Popoarele trebuie să fie vigilente.

vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. vigiléntă, pl. vigilénte

vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte

VIGILÉNT adj. v. prudent.

VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].

VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)

VIGILÉNT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VIGILÉNT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, (reg.) grijitór, (înv.) gríjnic, priveghetór, vegheát, (fig.) neadormít, treaz. (Om ~.)

Intrare: vigilent
vigilent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vigilent vigilentul vigilentă vigilenta
plural vigilenți vigilenții vigilente vigilentele
genitiv-dativ singular vigilent vigilentului vigilente vigilentei
plural vigilenți vigilenților vigilente vigilentelor
vocativ singular
plural