8 definiții pentru viermăraie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERMĂRÁIE s. f. Viermărie. – Vierme + suf. -ăraie.

VIERMĂRÁIE s. f. Viermărie. – Vierme + suf. -ăraie.

viermăraie sfs [At: CAMILAR, N. I, 123 / E: vierme + -ăraie] 1-2 Viermărie (1-2).

viermăraie s.f. Viermărie. •g.-d. -iei. /vierme + -ăraie.

VIERMĂRÁIE s. f. Viermărie. Trupurile se frămîntau ca-ntr-o viermăraie. CAMILAR, N. I 123.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viermăráie (vier-) s. f., art. viermăráia, g.-d. art. viermăráiei

viermăráie s. f., art. viermăráia, g.-d. art. viermăráiei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIERMĂRÁIE s. viermărie, (rar) viermar, (reg.) viermăt. (Era o ~ acolo!)

VIERMĂRAIE s. viermărie, (rar) viermar, (reg.) viermăt. (Era o ~ acolo!)

Intrare: viermăraie
  • silabație: vier- info
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viermăraie
  • viermăraia
plural
genitiv-dativ singular
  • viermăraie
  • viermăraiei
plural
vocativ singular
plural

viermăraie

etimologie:

  • Vierme + sufix -ăraie.
    surse: DEX '98 DEX '09