vierbă sf vz viarbă

VIERBĂ, vierbe, s. f. (Regional) Grup de trei fire de tort formînd o unitate de măsură la urzit (egală cu a zecea parte dintr-o jirebie). – Pronunțat: vi-er-.

VIERBĂ, vierbe, s. f. (Reg.) Grup de trei fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrŭbĭ).

gherbă sf vz vierbă

varbă sf vz viarbă

vearbă sf vz viarbă

viarbă sf [At: SEVASTOS, N. 51 / V: vier~ (Pl: vierbe), (reg) vierb (Pl: vierbe) sn, var~, jer~, jerb (Pl: jerbe) sn / Pl: vierbe, (reg) vierbi, ~be, vierburi / E: vsl връвь„sfoară”] 1 (Pop) Mănunchi de fire de tort², de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pânzei). 2 (Pop; adesea îcn; îe) A fi în (toate) vierbele lui (ori, reg, noastre) sau a fi în toate vierbele (A fi) bine dispus. 3 (Mun; îe) A băga (pe cineva) în vierburi A sili pe cineva să acționeze repede.

vierb sn vz viarbă

viarbă s.f. (pop.) Mănunchi de fire de tort, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pînzei). • pl. vierbe. /<sl. veche врьвь.

veárbă, V. vĭarbă.

vérbe, pl. d. vearbă. V. vĭarbă.

vĭárbă f., pl. vĭerbe (vsl. vrŭbĭ, sfoară. V. și jerbie). Vest. La facerea urzeliĭ pînzeĭ, fascicul de treĭ fire. (Zece vĭerbe formează¹ o jurubiță). – În est vearbă, pl. verbe și verbĭ. V. motcă.^[1]

vĭérbe, pl. d. vĭarbă.

viarbă, viarbe, s.f. (pop.) fascicul de trei fire la facerea urzelii pânzei.