viarbă sf [At: SEVASTOS, N. 51 / V: vier~ (Pl: vierbe), (reg) vierb (Pl: vierbe) sn, var~, jer~, jerb (Pl: jerbe) sn / Pl: vierbe, (reg) vierbi, ~be, vierburi / E: vsl връвь„sfoară”] 1 (Pop) Mănunchi de fire de tort², de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pânzei). 2 (Pop; adesea îcn; îe) A fi în (toate) vierbele lui (ori, reg, noastre) sau a fi în toate vierbele (A fi) bine dispus. 3 (Mun; îe) A băga (pe cineva) în vierburi A sili pe cineva să acționeze repede.