viarbă sf [At: SEVASTOS, N. 51 / V: vier~ (Pl: vierbe), (reg) vierb (Pl: vierbe) sn, var~, jer~, jerb (Pl: jerbe) sn / Pl: vierbe, (reg) vierbi, ~be, vierburi / E: vsl връвь„sfoară”] 1 (Pop) Mănunchi de fire de tort², de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pânzei). 2 (Pop; adesea îcn; îe) A fi în (toate) vierbele lui (ori, reg, noastre) sau a fi în toate vierbele (A fi) bine dispus. 3 (Mun; îe) A băga (pe cineva) în vierburi A sili pe cineva să acționeze repede.

viarbă s.f. (pop.) Mănunchi de fire de tort, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pînzei). • pl. vierbe. /<sl. veche врьвь.

vĭárbă f., pl. vĭerbe (vsl. vrŭbĭ, sfoară. V. și jerbie). Vest. La facerea urzeliĭ pînzeĭ, fascicul de treĭ fire. (Zece vĭerbe formează¹ o jurubiță). – În est vearbă, pl. verbe și verbĭ. V. motcă.^[1]

varbă sf vz viarbă

vearbă sf vz viarbă

vierb sn vz viarbă

vierbă sf vz viarbă

veárbă, V. vĭarbă.

vérbe, pl. d. vearbă. V. vĭarbă.

vĭérbe, pl. d. vĭarbă.

viarbă, viarbe, s.f. (pop.) fascicul de trei fire la facerea urzelii pânzei.