videotecă sf [At: L. ROM. 1977, 272 / P: ~de-o~ / Pl: ~eci / E: fr vidéothèque] 1 Colecție de videocasete. 2 Mobilă special creată pentru păstrarea videocasetelor. 3 Încăpere în care se păstrează și se vizionează videocasete.

VIDEOTÉCĂ s. f. 1. colecție de filme video înregistrate pe videocasete. 2. mobilă specială, cu rafturi, pentru păstrat videocasete. 3. încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. (< fr. vidéothèque)

videotécă s. f. Colecție de filme înregistrate pe videocasete ◊ „Din videoteca televiziunii: Amalia Rodriguez.” Pr.R.TV 17 XI 78 p. 10. ◊ „Din videoteca televiziunii [...]” Pr.R.TV 3 IX 79 p. 4; v. și videogramă (1973), casetotecă, videocasetă (din fr. vidéothèque; DMC 1973; L. Seche în LR 3/77 p. 272)

VIDEOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de videocasete. 2) Dulap cu rafturi pentru păstrarea videocasetelor. 3) Încăpere în care se păstrează și se vizionează videocasetele. /<fr. videotheque

video²- [At: DER / P: ~de-o / E: fr, it video-] Element prim de compunere care cu semnificația: 1-2 (Referitor la) imagine. 3 Vizual.

video¹ ai [At: DN³ / P: ~de-o / E: fr vidéo, eg video] 1 Care se referă la tehnicile și sistemele de înregistrare, de transmisie, de reproducere etc. a imaginii sau a semnalelor de televiziune. 2 Care folosește tehnicile sau sistemele video¹ (1).

video³ si [At: RL 1993, nr. 965 / P: ~de-o / E: prescurtare de la videocasetofon] (Fam) Videocasetofon.

videotécă s. f. (sil. -de-o-), pl. videotéci

VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie₁), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.