videotecă sf [At: L. ROM. 1977, 272 / P: ~de-o~ / Pl: ~eci / E: fr vidéothèque] 1 Colecție de videocasete. 2 Mobilă special creată pentru păstrarea videocasetelor. 3 Încăpere în care se păstrează și se vizionează videocasete.

videotecă s.f. 1 Colecție de înregistrări video. 2 Mobilă specială cu rafturi pentru păstrarea videocasetelor. 3 Încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. • sil. -de-o-. pl. -ci. /<fr. vidéothèque.

VIDEOTECĂ s. f. 1. colecție de filme video înregistrate pe videocasete. 2. mobilă specială, cu rafturi, pentru păstrat videocasete. 3. încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. (< fr. vidéothèque)

videotecă s. f. Colecție de filme înregistrate pe videocasete ◊ „Din videoteca televiziunii: Amalia Rodriguez.” Pr.R.TV 17 XI 78 p. 10. ◊ „Din videoteca televiziunii [...]” Pr.R.TV 3 IX 79 p. 4; v. și videogramă (1973), casetotecă, videocasetă (din fr. vidéothèque; DMC 1973; L. Seche în LR 3/77 p. 272)

VIDEOTECĂ ~ci f. 1) Colecție de videocasete. 2) Dulap cu rafturi pentru păstrarea videocasetelor. 3) Încăpere în care se păstrează și se vizionează videocasetele. /<fr. videotheque

videotecă s. f. (sil. -de-o-), pl. videoteci

VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie₁), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.