videografie sf [At: DN³ / P: ~de-o~ / Pl: ~ii / E: fr vidéographie] 1 Transmitere a informațiilor, sub formă grafică sau alfanumerică, pe un ecran de vizualizare. 2 Editare de programe audiovizuale.

videografie s.f. 1 Fotografie obținută prin mijloace video. 2 Producție de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor și al tehnicilor electronice postproducție (montaj, trucaj, sonorizare). 3 Listă care conține titluri ale unor producții de film (din anumite perioade, ale unui anumit autor etc.). • sil. -de-o-. pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vidéographie.

VIDEOGRAFIE s.f. 1. Fotografie obținută prin mijloace video. 2. Producție de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor și al tehnicilor electronice postproducție (montaj, trucaj, sonorizare). [< fr. videographie].

VIDEOGRAFIE s. f. 1. fotografie prin mijloace video². 2. producție de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor și al tehnicilor electronice postproducție (montaj, trucaj, sonorizare). (< fr. vidéographie)

VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie₁), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.