VIDEOCLIP, videoclipuri, s. n. Scurt film video, cu caracter artistic sau publicitar, turnat în sistemul video². [Pr.: -de-o-] – Din fr. vidéo- + clip.

videoclip sn [At: L. ROM. 1989, 471 / P: ~de-o~ / Pl: ~uri / E: fr vidéoclip] Scurt metraj cu caracter artistic sau publicitar, turnat în sistemul video¹.

videoclip s.n. Secvență filmată (cu imagini sugestive) care însoțește execuția unei bucăți muzicale, o reclamă etc.; clip video. • sil. -de-o-, pl. -uri. /<fr. vidéoclip.

VIDEOCLIP s. n. clip video. (< fr. vidéoclip)

videoclip s. n. (cuv. engl.) Scurt film video, de obicei cu caracter publicitar sau cu înregistrarea unei melodii ◊ „Am făcut videoclipul, declara Antonioni, pentru a mă amuza și pentru a aprofunda cunoștințele de electronică.” R.lit. 30 VIII 84 p. 23. ◊ „S-au acordat o serie de medalii pentru «video-clips»-uri, adică imaginea și sunetul unei singure melodii.” Săpt. 21 XII 84 p. 7. ◊ „În videoclipul dvs. spuneți că avem nevoie de o morală, de o justiție.” ◊ Rev. 22 1117 IX 92 p. 15; v. și R.lit. 410 XI 92 p. 22, R.l. 11 XI 92 p. 3 (cf. fr. vidéoclip, it. videoclip; Larousse, FS 284, MN p. 284, PN 1985)

VIDEOCLIP ~uri n. Scurtmetraj cu caracter artistic sau publicitar, turnat în sistemul video. /<fr. vidéoclip

videoclip (desp. -de-o-) s. n., pl. videoclipuri

*videoclip (-de-o) s. n., pl. videoclipuri

videoclip s. n. (sil. -de-o-), pl. videoclipuri

VIDEOCLIP s. v. clip.