13 definiții pentru victorios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.

VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.

victorios, ~oa a [At: HELIADE, O. I, 322 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat victoriosus, -a, -um, fr victorieux] 1 (Mai ales d. conducători militari, armate etc.) Care a repurtat o victorie1 (1) Si: biruitor (1), învingător, triumfător (1). 2 (D. manifestările oamenilor) Care constituie o victorie1 (1). 3 (D. manifestările oamenilor) Care are drept urmare o victorie1 (1). 4 (Rar) Care vestește o victorie1 (1). 5 (Rar) De victorie1 (1). 6 Care a obținut o victorie1 (2) asupra unui adversar. 7 (Spc; d. sportivi) Care a cîștigat într-o competiție. 8 Care s-a impus (în ciuda unor adversități). 9 Care este mândru de succesul obținut Si: triumfător. 10 Care exprimă mândrie pentru succesul obținut Si: triumfător.

VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător. (Fig.) Întreg sufletul începe să fie cuprins de același simțimînt puternic și victorios. GHEREA, ST. CR. III 261.

VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor. [Pron. -ri-os. / < lat. victoriosus, cf. fr. victorieux].

VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr. victorieux, lat. victoriosus)

VICTORIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care a repurtat o victorie (mare); triumfător; învingător; biruitor. 2) Care vădește mândrie și satisfacție pentru o victorie; triumfător. Privire ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. victoriosus, fr. victorieux

victorios a. 1. care a repurtat o victorie; 2. care a învins definitiv pe inamici; 3. fig. argument victorios.

*victoriós, -oásă adj. (lat. victoriosus). Biruitor, învingător, triunfător: general victorios, trupe victorioase. Adv. A înainta victorios.

Osman-Pașa (Gaziul sau Victoriosul), m. comandantul oștirii turcești în răsboiul ruso-turc din 1877, eroul dela Plevna (1837-1900).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

victoriós (-ri-os) adj. m., pl. victorióși; f. victorioásă, pl. victorioáse

victoriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. victorióși; f. sg. victorioásă, pl. victorioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICTORIÓS adj., s. biruitor, câștigător, izbânditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)

VICTORIOS adj., s. biruitor, cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)

Intrare: victorios
victorios adjectiv
  • silabație: -ri-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • victorios
  • victoriosul
  • victoriosu‑
  • victorioa
  • victorioasa
plural
  • victorioși
  • victorioșii
  • victorioase
  • victorioasele
genitiv-dativ singular
  • victorios
  • victoriosului
  • victorioase
  • victorioasei
plural
  • victorioși
  • victorioșilor
  • victorioase
  • victorioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

victorios

etimologie: