10 definiții pentru vicecancelar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICECANCELÁR, vicecancelari, s. m. Persoană care ține locul unui cancelar în absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană. – Vice- + cancelar (după fr. vice-chancelier).

vicecancelar sm [At: VĂCĂRESCU, I. II, 14r/16 / V: (îvr) ~nghelariu, vițe~, vițecanțelariu, vițecanțeler / S și: vice-cancelar, (înv) vice cancelar / Pl: ~i / E: vice1- + cancelar după fr vice-chancelier, ger Vizekanzler] 1 Locțiitor al unui cancelar. 2 Titlu deținut de vicecancelar (1). 3 Funcție deținută de vicecancelar (1).

vicecancelar s.m. Persoană care ține locul unui cancelar în absența acestuia. ♦ Titlu, funcție deținută de o asemenea persoană. • pl. -i. /vice- + cancelar, după fr. vice-chancelier.

VICECANCELÁR, vicecancelari, s. m. Persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană. – Vice- + cancelar (după fr. vice-chancelier).

VICECANCELÁR s.m. Locțiitor al unui cancelar, pe care îl reprezintă în lipsă. [După fr. vice-chancelier].

VICECANCELÁR s. m. locțiitor al unui cancelar, pe care îl reprezintă în lipsă. (după fr. vice-chancelier)

vicecancelar m. cel ce suplinește pe cancelar în lipsa-i.

*vicecancelár m. Cel ce ține locu cancelaruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicecancelár s. m., pl. vicecancelári

vicecancelár s. m., pl. vicecancelári

Intrare: vicecancelar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicecancelar
  • vicecancelarul
  • vicecancelaru‑
plural
  • vicecancelari
  • vicecancelarii
genitiv-dativ singular
  • vicecancelar
  • vicecancelarului
plural
  • vicecancelari
  • vicecancelarilor
vocativ singular
  • vicecancelarule
  • vicecancelare
plural
  • vicecancelarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicecancelar

  • 1. Persoană care ține locul unui cancelar în absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Vice- + cancelar
    surse: DEX '98 DEX '09