17 definiții pentru vice
din care- explicative (15)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VICE- Element de compunere însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive-nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. – Din fr. vice-, lat. vice.
VICE- Element de compunere însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive-nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. – Din fr. vice-, lat. vice.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vice1- [At: DM / V: (înv) vițe-, viță-, viț-, vis- / E: fr vice-, lat vice, ger vice-, vize-] Element prim de compunere (care servește la formarea unor substantive nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă) cu semnificația: 1 Adjunct. 2 Subordonat imediat. 3 Locțiitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vice2 sm [At: BĂNUȚ, T. P. 163 / V: viți / E: prescurtare de la vicepreședinte, viceprimar, vicenotar etc.] (Pop) Locțiitor (al unui președinte, primar, notar etc.).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vice- Elem. de compunere „în loc de...; locțiitor, adjunct”. • /<fr. vice-; cf. lat. vĭce „în locul, în funcția”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VICE- Element de compunere, însemnînd «adjunct», «subordonat imediat» și care servește la formarea unor substantive, ca: vicepreședinte, viceconsul, vicerege etc. – Variantă: (învechit) vițe-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICE- Element prim de compunere savantă însemnînd „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive – nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. [< fr., it. vice-, cf. lat. vice – ca și].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VICE- elem. „în loc de locțiitor, adjunct”. (< fr. vice-, cf. lat. vice)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vice, particulă invariabilă care în compozițiune însemnează: cel ce ține locul, care suplinește în anumite funcțiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*více-, prefix care, pus înaintea unuĭ nume care arată o funcțiune, înseamnă „în loc de” saŭ „care ține locu”: viceprezident (lat. vice, ablativu inuzitatuluĭ vix).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vis1- vz vice1-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viț-1 vz vice-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viță-1 vz vice
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vițe- vz vice-1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viți3 sm vz vice
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIȚE- v. vice-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vice- – Pref. care indică pe substitutul unei anumite demnități. Fr. vice-.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
vice s. m. vicepreședinte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viceelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive-nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- vice- DEX '09 DEX '98 DN
- vice DEX '09 DEX '98 DN