VICARIAT, (2) vicariate, s. n. 1. Funcția sau demnitatea de vicar; timpul cât un vicar exercită această funcție. 2. Reședința vicarului. [Pr.: -ri-at] – Din fr. vicariat.

vicariat sn [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-at / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr vicariat, it vicariato] 1 Funcția de vicar (1) Si: (înv) vicăreșie (1). 2 Perioadă de timp în care un vicar (1) își exercită autoritatea Si: (înv) vicăreșie (2). 3 Organizație bisericească condusă de un vicar (1). 4 Reședința vicarului (1). 5 Regiune în care își exercită autoritatea un vicar (1).

vicariat s.n. (bis.) Funcția sau demnitatea de vicar. ♦ Perioada în care un vicar exercită această funcție. ♦ Regiunea unde se exercită autoritatea vicarului. ♦ Reședința vicarului. • sil. -ri-at. pl. -e. /<fr. vicariat, it. vicariato.

VICARIAT, vicariate, s. n. Funcția sau demnitatea de vicar; timpul cât un vicar exercită această funcție; regiunea unde se exercită autoritatea vicarului. ♦ Reședința vicarului. [Pr.: -ri-at] – Din fr. vicariat.

VICARIAT, vicariate, s. n. Funcția sau demnitatea de vicar; durata funcției. ♦ Reședința vicarului; regiunea unde se exercită autoritatea vicarului.

VICARIAT s.n. Funcția, demnitatea de vicar și durata ei; regiunea asupra căreia se exercită această autoritate. ♦ Reședința vicarului. [Pron. -ri-at, pl. -te, -turi. / cf. fr. vicariat, it. vicariato].

VICARIAT s. n. funcția, demnitatea de vicar și duritatea ei; regiunea asupra căreia se exercită această autoritate. ◊ reședința vicarului. (< fr. vicariat)

VICARIAT ~e n. 1) Funcția sau demnitatea de vicar. 2) Timpul cât un vicar exercită această funcție. [Sil. -ri-at] /<fr. vicariat

vicariat n. funcțiunea de vicar și durata ei.

*vicariát n., pl. e (d. vicar, fr. vicariat). Funcțiunea de vicar. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Cancelaria vicaruluĭ.

vicariat (desp. -ri-at) s. n., (reședințe) pl. vicariate

vicariat (-ri-at) s. n., (reședințe) pl. vicariate

vicariat s. n. (sil. -ri-at), (reședințe) pl. vicariate