viatic¹ sns [At: ARISTIA, PLUT. 251/22 / P: vi-a~ / E: lat viaticum, it viatico] 1 (În Roma antică) Provizii și bani necesari unei călătorii. 2 (Rar; fig) Ceea ce constituie un sprijin (moral) într-o anumită împrejurare. 3 (În ritualul bisericii romano-catolice) Comuniune administrată unui muribund.

viatic², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. aprilie 98^v/18 / P: vi-a~ / V: ~tnic / Pl: ~ici, ~ice / E: via³] (Îvr) 1 Care dă viață (1). 2 (Îf viatnic) Însuflețit.

viatic¹ s.n. 1 (în Roma antică) Provizii și bani necesari unei călătorii. 2 Fig. Ceea ce constituie un ajutor, un sprijin (moral) într-o anumită împrejurare. 3 (în Biserica Catolică) Comuniune administrată unui muribund. • sil. vi-a-. /<lat. viatĭcum, -i, it. viatico.

viatic², -ă adj. (înv.) Care dă viață. • sil. vi-a-, pl. -ci, -ce. /via³ + -tic.

viatnic², ~ă a vz viatic²

viatic s. n.