viatic¹ sns [At: ARISTIA, PLUT. 251/22 / P: vi-a~ / E: lat viaticum, it viatico] 1 (În Roma antică) Provizii și bani necesari unei călătorii. 2 (Rar; fig) Ceea ce constituie un sprijin (moral) într-o anumită împrejurare. 3 (În ritualul bisericii romano-catolice) Comuniune administrată unui muribund.