5 definiții pentru viarbă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viarbă sf [At: SEVASTOS, N. 51 / V: vier~ (Pl: vierbe), (reg) vierb (Pl: vierbe) sn, var~, jer~, jerb (Pl: jerbe) sn / Pl: vierbe, (reg) vierbi, ~be, vierburi / E: vsl връвь„sfoară”] 1 (Pop) Mănunchi de fire de tort2, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pânzei). 2 (Pop; adesea îcn; îe) A fi în (toate) vierbele lui (ori, reg, noastre) sau a fi în toate vierbele (A fi) bine dispus. 3 (Mun; îe) A băga (pe cineva) în vierburi A sili pe cineva să acționeze repede.

viarbă s.f. (pop.) Mănunchi de fire de tort, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pînzei). • pl. vierbe. /<sl. veche врьвь.

vĭárbă f., pl. vĭerbe (vsl. vrŭbĭ, sfoară. V. și jerbie). Vest. La facerea urzeliĭ pînzeĭ, fascicul de treĭ fire. (Zece vĭerbe formează1 o jurubiță). – În est vearbă, pl. verbe și verbĭ. V. motcă.[1]

  1. 1. În original, incomplet tipărit: for-. LauraGellner

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

viárbă, viárbe, s.f. (pop.) fascicul de trei fire la facerea urzelii pânzei.

Intrare: viarbă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viarbă
  • viarba
plural
  • viarbe
  • viarbele
genitiv-dativ singular
  • viarbe
  • viarbei
plural
  • viarbe
  • viarbelor
vocativ singular
plural