18 definiții pentru vițelar

VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum).Vițel + suf. -ar.

VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum).Vițel + suf. -ar.

VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Păstor de viței. 2. (Bot.) Părangină. 3. (Zool.) Mormoloc.

vițelár (rar) s. m., pl. vițelári

vițelár s. m., pl. vițelári

VIȚELÁR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.

VIȚELÁR s. v. mormoloc.

VIȚELÁR1 ~i m. Persoană care paște și îngrijește vițeii. /vițel + suf. ~ar

VIȚELÁR2 ~i m. Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcini puternice și ramificate, care crește, mai ales pe locurile nelucrate. /vițel + suf. ~ar

VIȚELÁR3 ~i m. Larvă de broască, având bronhii în loc de plămâni; mormoloc. /vițel + suf. ~ar

vițelar m. plantă ce răspândește un plăcut miros ca al fânului proaspăt (Antoxanthum odoratum); 3. alt nume dat mormolocului. [Derivat din vițel].

vițelár m. (d. vițel). Păzitor de vițel. Pălciană. Mormoloc.

mormolóc m. (sîrb. mormoljak, d. ngr. momolikion, vgr. mormolýkeion, momîĭe, sperietoare. V. borbolóc). Puĭ de broască de la naștere pînă cînd se face mare. Orĭ-ce vietate acŭatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., în apele stătute. – Se numește și vițelar.

pălciánă f., pl. iene. O plantă graminee numită și parangină, și vițelar (authoxanthum odoratum). Fînu se compune în cea maĭ mare parte din această plantă, care, după ce se usucă, răspîndește plăcutu eĭ miros caracteristic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VIȚELÁR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciánă, părángină, iarbă-mirositoáre.

vițelár, vițelari, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus) + suf. -ar (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

vițelár, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus).

Intrare: vițelar
vițelar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vițelar vițelarul
plural vițelari vițelarii
genitiv-dativ singular vițelar vițelarului
plural vițelari vițelarilor
vocativ singular
plural