8 definiții pentru vezicație vezicațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEZICÁȚIE, vezicații, s. f. Acțiunea unui vezicant. – Din fr. vésication.

VEZICÁȚIE, vezicații, s. f. Acțiunea unui vezicant. – Din fr. vésication.

vezicație sf [At: BIANU, D. S. 791 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr vésication] (Med) Formare de vezicule (4) pe piele ca urmare a acțiunii unei substanțe vezicatoare (3) Si: veziculație.

VEZICÁȚIE s.f. (Med.) Formare de bășici pe piele, ca urmare a acțiunii unui vezicant. [Gen. -iei, var. vezicațiúne s.f. / < fr. vésication].

VEZICÁȚIE s. f. efectul produs de un medicament vezicant. (< fr. vésication)

VEZICAȚIÚNE s.f. v. vezicație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vezicáție (-ți-e) s. f., art. vezicáția (-ți-a), g.-d. art. vezicáției; pl. vezicáții, art. vezicáțiile (-ți-i-)

vezicáție s. f. (sil. -ți-e), art. vezicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vezicáției; pl. vezicáții, art. vezicáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: vezicație
vezicație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vezicație
  • vezicația
plural
  • vezicații
  • vezicațiile
genitiv-dativ singular
  • vezicații
  • vezicației
plural
  • vezicații
  • vezicațiilor
vocativ singular
plural
vezicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vezicațiune
  • vezicațiunea
plural
  • vezicațiuni
  • vezicațiunile
genitiv-dativ singular
  • vezicațiuni
  • vezicațiunii
plural
  • vezicațiuni
  • vezicațiunilor
vocativ singular
plural

vezicație vezicațiune

  • 1. Acțiunea unui vezicant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: