9 definiții pentru vetustate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VETUSTÁTE s. f. (Livr.) Vechime, bătrânețe. ♦ Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului. – Din fr. vétuste, lat. vetustas, -atis.

VETUSTÁTE s. f. (Livr.) Vechime, bătrânețe. ♦ Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului. – Din fr. vétuste, lat. vetustas, -atis.

vetustate sf [At: TEULESCU, C. 255/5 / Pl: (rar) ~tăți / E: lat vetustas, -atis, fr vétusté] (Liv) 1-2 Vechime (1-2). 3 Bătrânețe (1). 4 Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului Si: vetustețe (4). 5 Însușirea a ceea ce este vetust (3) Si: vetustețe (5).

vetustate s.f. Starea a ceea ce este vetust; vechime, bătrînețe; vetustețe. ♦ Stare de deteriorare cauzată de trecerea timpului. • /<fr. vétusté, lat. vĕtustas, -atis.

VETUSTÁTE s.f. (Liv.) Vechime, bătrânețe; stare de deteriorare, produsă de trecerea timpului. [Cf. fr. vétusté, lat. vetustas].

VETUSTÁTE s. f. starea a ceea ce este vetust; vechime, bătrânețe. (< fr. vétusté, lat. vetustas)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vetustáte (livr.) s. f., g.-d. art. vetustắții

vetustáte s. f., g.-d. art. vetustății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vetustate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vetustate
  • vetustatea
plural
genitiv-dativ singular
  • vetustăți
  • vetustății
plural
vocativ singular
plural

vetustate

etimologie: