10 definiții pentru veterană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m., s. f. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Soldat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.

veteran, ~ă [At: M. COSTIN, O. 260 / V: (îvr) vit~ sm / Pl: ~i, ~e / E: lat veteranus, -a, fr vétéran] 1 sm (La romani) Ostaș care, după terminarea serviciului militar, obținea la eliberare anumite drepturi și privilegii. 2 sm Militar în vârstă (cu experiență de luptă). 3 sm (Șîs ~ de război) Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau la mai multe războaie. 4 smf Persoană (în vârstă) care activează de mult timp în același domeniu, în aceeași instituție etc. 5 smf Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere). 6 (Iuz; irn) Student care rămânea în urmă cu examenele, terminându-și studiile foarte târziu. 7 (Irn) Student, elev care repetă anul de studii.

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m. și f. 1. (Numai la m.) Bătrîn care a luat parte la unul sau la mai multe războaie. Au defilat, cu școlile și armata, veteraniioștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Vorbesc ca veteran din trei războaie. Am viețuit în șanțuri și noroaie. D. BOTEZ, F. S. 9. ♦ (La romani) Ostaș în vîrstă, ieșit din cadrele armatei, care căpăta calitatea de cetățean roman (dacă nu o avusese de mai înainte) și devenea (de obicei) agricultor prin împroprietărire. 2. Fig. Persoană care și-a desfășurat activitatea pînă la bătrînețe într-o instituție, care a îmbătrînit într-o profesiune; p. ext. om bătrîn. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a. dat brațul veteranei și a închis ușa în urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121. Bătrînul colonel Enghel... a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui, acum toți veterani ai oștirii. ODOBESCU, S. III 22. Nălucirile entuziaste care au legănat tinerețea veteranilor din generația mea. ALECSANDRI, S. 89. Acolo se afla iarăși al oștilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125. ♦ (În trecut, ironic) Student sau elev care rămînea în urmă cu examenele și își termina studiile foarte tîrziu. (Adjectival) Cu prestigiul și autoritatea studentidui veteran, condusese pe vremuri cîteva mișcări și greve studențești. BART, E. 120.

VETERÁN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrânit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrân].

VETERÁN s. m. 1. ostaș roman liberat din armată, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a îmbătrânit într-o funcție, într-o instituție. (< fr. vétéran, lat. veteranus)

VETERÁN ~i m. 1) (în Roma antică) Ostaș demobilizat, care, la eliberare, obținea anumite privilegii. 2) Ostaș bătrân, care a făcut timp îndelungat milităria, participând la lupte; vechi combatant. 3) Persoană în vârstă, care a desfășurat o lungă activitate de muncă într-o instituție sau într-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. vétéran


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veteránă s. f., g.-d. art. veteránei; pl. veteráne

veteránă s. f., g.-d. art. veteránei; pl. veteráne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: veterană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vetera
  • veterana
plural
  • veterane
  • veteranele
genitiv-dativ singular
  • veterane
  • veteranei
plural
  • veterane
  • veteranelor
vocativ singular
  • vetera
  • veterano
plural
  • veteranelor

veteran, -ă (în vârstă) veterană

  • 1. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: novice (persoană) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bătrînul colonel Enghel... a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui, acum toți veterani ai oștirii. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
    • Acolo se afla iarăși al oștilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Om bătrân.
      exemple
      • Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei și a închis ușa în urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121.
        surse: DLRLC
      • Nălucirile entuziaste care au legănat tinerețea veteranilor din generația mea. ALECSANDRI, S. 89.
        surse: DLRLC
    • 1.2. în trecut ironic Student sau elev care rămânea în urmă cu examenele și își termina studiile foarte târziu.
      exemple
      • (și) adjectival Cu prestigiul și autoritatea studentului veteran, condusese pe vremuri cîteva mișcări și greve studențești. BART, E. 120.
        surse: DLRLC

etimologie: