13 definiții pentru veston


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTÓN, vestoane, s. n. Haină (de uniformă). – Din fr. veston.

VESTÓN, vestoane, s. n. Haină (de uniformă). – Din fr. veston.

veston sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~oane / E: fr veston] 1 Haină bărbătească (de uniformă) care se poartă peste cămașă. 2 (Reg) Haină femeiască asemănătoare unui veston (1).

veston s.n. Haină (de uniformă) care se poartă peste cămașă. ♦ Ext. Sacou. • pl. -oane. /<fr. veston.

VESTÓN, vestoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească (în special de uniformă militară) făcut din stofă sau din pînză și care acoperă partea superioară a corpului (peste cămașă); haină, sacou, surtuc. Se caută pe sub vestonul negru de uniformă. DUMITRIU, N. 111. L-a prins de mîneca vestonului și a vrut să-l tragă spre el. SAHIA, N. 82. [Învățătorul] purta un veston negru de subt care atîrnau jur împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. REBREANU, R. I 94.

VESTÓN s.n. Haină (de uniformă), sacou. [< fr. veston].

VESTÓN s. n. haină (de uniformă); sacou. (< fr. veston)

VESTÓN ~oáne n. 1) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; haină. 2) Haină bărbătească de uniformă, ajustată, încheiată până la gât și fără buzunare, care se îmbracă peste cămașă; tunică. /<fr. veston

veston n. haină bărbătească mai scurtă decât jacheta.

*vestón n., pl. oane (fr. veston, d. veste, vestă cu mînicĭ). Surtuc. Tunică militară de mică ținută (spencer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESTÓN s. 1. v. sacou. 2. v. surtuc.

VESTON s. 1. sacou. (~ de vară.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.)

Intrare: veston
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veston
  • vestonul
  • vestonu‑
plural
  • vestoane
  • vestoanele
genitiv-dativ singular
  • veston
  • vestonului
plural
  • vestoane
  • vestoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veston

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească (în special de uniformă militară) făcut din stofă sau din pânză și care acoperă partea superioară a corpului (peste cămașă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: haină sacou surtuc tunică attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se caută pe sub vestonul negru de uniformă. DUMITRIU, N. 111.
      surse: DLRLC
    • L-a prins de mîneca vestonului și a vrut să-l tragă spre el. SAHIA, N. 82.
      surse: DLRLC
    • [Învățătorul] purta un veston negru de subt care atîrnau jur împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. REBREANU, R. I 94.
      surse: DLRLC

etimologie: