10 definiții pentru vestimentar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire.

VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire.

vestimentar, ~ă a [At: HASDEU, I. C. II, 20 / Pl: ~i, ~e / E: fr vestimentaire] 1 Care ține de îmbrăcăminte Si: (rar) veșmântar2 (1). 2 Care se referă la îmbrăcăminte Si: (rar) veșmântar2 (2).

VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. (Franțuzism) Care se referă la veșminte; al veșmintelor. Avea în hainele lui, devenite prea largi, vestigii dintr-o mare eleganță vestimentară. CAMIL PETRESCU, N. 97. Îl jena felul ei de a vorbi, tare și vulgar... luxul vestimentar de gust îndoielnic. C. PETRESCU, Î. II 213.

VESTIMENTÁR, -Ă adj. Referitor la veșminte. [Cf. fr. vestimentaire, lat. vestimentarius].

VESTIMENTÁR, -Ă adj. referitor la veșminte. (< fr. vestimentaire)

VESTIMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. /<fr. vestimentaire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vestimentár adj. m., pl. vestimentári; f. vestimentáră, pl. vestimentáre

vestimentár adj. m., pl. vestimentári; f. sg. vestimentáră, pl. vestimentáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESTIMENTÁR adj. (înv.) veșmântar. (Sub aspect ~.)

VESTIMENTAR adj. (înv.) veșmîntar. (Sub aspect ~.)

Intrare: vestimentar
vestimentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestimentar
  • vestimentarul
  • vestimentaru‑
  • vestimenta
  • vestimentara
plural
  • vestimentari
  • vestimentarii
  • vestimentare
  • vestimentarele
genitiv-dativ singular
  • vestimentar
  • vestimentarului
  • vestimentare
  • vestimentarei
plural
  • vestimentari
  • vestimentarilor
  • vestimentare
  • vestimentarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vestimentar

  • 1. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: veșmântar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avea în hainele lui, devenite prea largi, vestigii dintr-o mare eleganță vestimentară. CAMIL PETRESCU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • Îl jena felul ei de a vorbi, tare și vulgar... luxul vestimentar de gust îndoielnic. C. PETRESCU, Î. II 213.
      surse: DLRLC

etimologie: