VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

verzitură sf [At: DL / V: (reg) ~zăt~ / Pl: ~ri / E: verde + -itură] 1 (Fam; mpl) Fruct, legumă verde (37). 2 (Mun; Trs; lsg) Verdeață (7). 3 (Mun; Trs; lpl) Verdeață (8). 4 (Mun; lpl) Lemne verzi (19). 5 (Reg; îf verzătură) Diaree (1).

verzitură s.f. (fam.; mai ales la pl.) Fruct necopt, verde. • pl. -i. și verzătură s.f. /verde + -itură.

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. (Fam.) Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

verzătură sf vz verzitură

verzătură s.f. v. verzitură.

VERZĂTÚRĂ, verzături, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Fructe necoapte, verzi.

VERZĂTÚRĂ ~i f. fam. Fruct verde, necopt, care încă nu e bun de mâncat. /verde + suf. ~tură

verzitură (fam.) s. f., g.-d. art. verziturii; pl. verzituri

!verzitură s. f., g.-d. art. verziturii; pl. verzituri

verzătúră s. f., g.-d. art. verzătúrii; pl. verzătúri

VERZITÚRĂ s. v. cocleală, patină.

VERZITÚRĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)

verzitură s. v. COCLEALĂ. PATINĂ.

VERZITURĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)

verzitură, verzituri s. f. dolar.