3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară.

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară.

VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

verzișoa sf [At: POLIZU / Pl: ~re / E: varză + -ișoară] 1-8 (Șhp) Varză (8, 9, 10, 12) (care nu a ajuns la maturitate) Si: vărzuță (1-8). 9-14 (Șhp) Căpățână (mică) de varză (8-10) Si: vărzuță (9-14). 15 (Mpl) Varză-de-Bruxelles (Brassica oleracea gemmifera). 16 (Mpl) Mugure comestibil al verzei-de-Bruxelles. 17-18 Plante erbacee cu frunzele cărnoase (care se acoperă unele pe altele ca foile unei căpățâni de varză), cu florile grupate, roșii sau roz, care cresc pe terenurile calcaroase și care sunt folosite în medicina populară (Sempervivum și Sedum).

verzișor, ~oa [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 310 / V: (reg) ~rdi~ a / Pl: ~i, ~oare / E: verde + -ișor] 1-4 a (Șhp) (Cam) verde (1-2) Si: (reg) verzel (1-4). 5 smp Corp de trupă al cavaleriei (înființat de Matei Basarab), în vechea organizare a armatei române. 6 sm Cavalerist (cu uniformă de culoare verde) din trupa de verzișori (6). 7 smf (Iht; Mun) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 8 sn (Mol; îf verdișor) Rachiu cu mentă (de culoare verde). 9 sf (Reg) Varietate de struguri cu boabele de culoare verde-deschis, din care se obține un vin de calitate superioară. 10 sn (Fam) Bancnotă de culoare verde, în special dolar american.

verdișor, -oaadj. v. verzișor.

verzișoa s.f. 1 (bot.) Dim. al lui varză. 2 (iht.) Boiștean (Phoxinus phoxinus). • pl. -e. /varză + -ișoară.

verzișor, -oa adj., s.m. 1 adj. Dim. al lui verde. 2 s.m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. 3 s.m. (fam.) Dolar. • pl. -ori, -oare. și verdișor, -oară adj. /verde + -ișor.

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean.

VERZIȘÓR2, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj. Diminutiv al lui verde. Papuci verzișori, Pe la toc cu flori. TEODORESCU, P. P. 79. Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verzișoáră s. f., g.-d. art. verzișoárei; pl. verzișoáre

verzișór1 adj. m., pl. verzișóri; f. verzișoáră, pl. verzișoáre

verzișoáră s. f., g.-d. art. verzișoárei; pl. verzișoáre

verzișór adj. m., s. m., pl. verzișóri; f. sg. verzișoáră, pl. verzișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERZIȘOÁRE s. pl. v. varză de bruxelles.

verzișoare s. pl. v. VARZĂ DE BRUXELLES.

VERZIȘOÁRĂ s. v. boiștean, borșișor, iarbă-de-ureche, rămurele, rujă, urechelniță.

VERZIȘOÁRĂ s. (BOT.) vărzuță.

verzișoa s. v. BOIȘTEAN. BORȘIȘOR. IARBĂ-DE-URECHE. RĂMURELE. RUJĂ. URECHELNIȚĂ.

Intrare: verzișoare
verzișoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: verzișoară (bot., iht.)
verzișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verzișoa
  • verzișoara
plural
  • verzișoare
  • verzișoarele
genitiv-dativ singular
  • verzișoare
  • verzișoarei
plural
  • verzișoare
  • verzișoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: verzișor (adj.)
verzișor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verzișor
  • verzișorul
  • verzișoru‑
  • verzișoa
  • verzișoara
plural
  • verzișori
  • verzișorii
  • verzișoare
  • verzișoarele
genitiv-dativ singular
  • verzișor
  • verzișorului
  • verzișoare
  • verzișoarei
plural
  • verzișori
  • verzișorilor
  • verzișoare
  • verzișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verzișoară (bot., iht.)

  • 1. Diminutiv al lui varză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Varză + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09

verzișor (adj.)

  • 1. Diminutiv al lui verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Papuci verzișori, Pe la toc cu flori. TEODORESCU, P. P. 79.
      surse: DLRLC
    • Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Verde + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09