13 definiții pentru vertebră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării și anexele ei. – Din fr. vertèbre, lat. vertebra.

vertebră sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ru sn / Pl: ~re / E: fr vertèbre, lat vertebra] Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care alcătuiesc coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării.

VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra.

VERTEBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele, în formă de inel, care formează coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și prin care trece măduva spinării. Baza scheletului este coloana vertebrală, compusă din 33-34 vertebre. ANATOMIA 140.

VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce].

VERTÉBRĂ s. f. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală. (< fr. vertèbre, lat. vertebra)

VERTÉBRĂ ~e f. Fiecare dintre oasele scurte ale coloanei vertebrale. [Sil. -te-bră] /<fr. vertébre, lat. vertebra

vertebră f. fiecare din oscioarele ce compun șira spinării.

*vertébră f., pl. e (lat. vértebra și -ébra; it. vértebra, fr. vertébre). Anat. Fiecare din oasele inelare care formează șira spinăriĭ saŭ coloana vertebrală, în care e conținută măduva spinăriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vertébră (-te-bră) s. f., g.-d. art. vertébrei; pl. vertébre

vertébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. vertébrei; pl. vertébre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERTÉBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.

Intrare: vertebră
vertebră substantiv feminin
  • silabație: ver-te-bră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vertebră
  • vertebra
plural
  • vertebre
  • vertebrele
genitiv-dativ singular
  • vertebre
  • vertebrei
plural
  • vertebre
  • vertebrelor
vocativ singular
plural

vertebră

  • 1. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării și anexele ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coinac (vertebră) attach_file un exemplu
    exemple
    • Baza scheletului este coloana vertebrală, compusă din 33-34 vertebre. ANATOMIA 140.
      surse: DLRLC

etimologie: