2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSUÍT, -Ă, versuiți, -te, adj. (Înv.) Scris în versuri. – V. versui.

VERSUÍT, -Ă, versuiți, -te, adj. (Înv.) Scris în versuri. – V. versui.

versuit, ~ă a [At: ASACHI, FABULE, III/1 / Pl: ~iți, ~e / E: versui] (Înv) 1-2 Versificat (1-2).

versuit, -ă adj. (înv.) Care este scris în versuri. • pl. -ți, -te. /v. versui.

VERSUÍT, -Ă, versuiți, -te, adj. (Învechit) Scris în versuri. Asachi a scos și fabule, intitulate «Fabule versuite». La TDRG.

VERSUÍ, versuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A versifica (2). – Vers + suf. -ui.

VERSUÍ, versuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A versifica (2). – Vers + suf. -ui.

versui [At: VALIAN, V. / Pzi: ~esc / E: vers + -ui] (Înv) 1 vi A versifica (1). 2 vt A versifica (2).

versui vb. IV. intr. (înv.) A versifica. • prez.ind. -iesc. /vers + -ui.

versuì v. a grăi: mâna în șale că punea și așa că-mi versuia POP. [V. viers].

versuì v. a face versuri: în fruntea tuturora ce ’ntr’una versuesc AL.

*versífic, a v. intr. (lat. versi-fico, -ficáre. V. veri-fic). Fac versurĭ (bune saŭ rele). V. tr. Pun în versurĭ: a versifica o fabulă. – Pe la 1840 și versuĭesc.

versuĭésc și verșuĭésc, V. versific și vĭersuĭesc.

vĭersuĭésc și ve- v. intr. și tr. (d. vĭers). Pop. Glăsuĭesc. – Și verș-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versuí (a ~) (a versifica) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. versuiésc, imperf. 3 sg. versuiá; conj. prez. 3 să versuiáscă

versuí (a versifica) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. versuiésc, imperf. 3 sg. versuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. versuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

versuí, versuiesc, vb. intranz. – (reg.) A cânta: „Veniț, păstori, în Vifleim, / Lu’ Hristos să-i versuim” (Papahagi, 1925: 234; Borșa). – Din vers + suf. -ui (DEX, MDA).

Intrare: versuit
versuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versuit
  • versuitul
  • versuitu‑
  • versui
  • versuita
plural
  • versuiți
  • versuiții
  • versuite
  • versuitele
genitiv-dativ singular
  • versuit
  • versuitului
  • versuite
  • versuitei
plural
  • versuiți
  • versuiților
  • versuite
  • versuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: versui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • versui
  • versuire
  • versuit
  • versuitu‑
  • versuind
  • versuindu‑
singular plural
  • versuiește
  • versuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • versuiesc
(să)
  • versuiesc
  • versuiam
  • versuii
  • versuisem
a II-a (tu)
  • versuiești
(să)
  • versuiești
  • versuiai
  • versuiși
  • versuiseși
a III-a (el, ea)
  • versuiește
(să)
  • versuiască
  • versuia
  • versui
  • versuise
plural I (noi)
  • versuim
(să)
  • versuim
  • versuiam
  • versuirăm
  • versuiserăm
  • versuisem
a II-a (voi)
  • versuiți
(să)
  • versuiți
  • versuiați
  • versuirăți
  • versuiserăți
  • versuiseți
a III-a (ei, ele)
  • versuiesc
(să)
  • versuiască
  • versuiau
  • versui
  • versuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

versuit

etimologie:

  • vezi versui
    surse: DEX '98 DEX '09

versui

etimologie:

  • Vers + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09