11 definiții pentru versant

VERSÁNT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.

VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant.

VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal. Mehedințul se ține geograficește de munții Banatului și le formează versantul oriental. I. IONESCU, M. 47. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. – Pl. și: (m.) versanți (PROBL. GEOGR. I 98).

!versánt s. m., pl. versánți

VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].

VERSÁNT s. n. / s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)

VERSÁNT ~e n. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; pantă; povârniș; coastă; costișă. 2) Suprafața înclinată a unui acoperiș. [Pl. și versanți] /<fr. versant

*versánt n., pl. urĭ saŭ e (fr. versant, it. versante). Povîrniș, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

versánt s. n./s. m., pl. versánte/versánți

VERSANT s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

Intrare: versant
versant1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versant
  • versantul
  • versantu‑
plural
  • versanți
  • versanții
genitiv-dativ singular
  • versant
  • versantului
plural
  • versanți
  • versanților
vocativ singular
plural
versant2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versant
  • versantul
  • versantu‑
plural
  • versante
  • versantele
genitiv-dativ singular
  • versant
  • versantului
plural
  • versante
  • versantelor
vocativ singular
plural
versant3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versant
  • versantul
  • versantu‑
plural
  • versanturi
  • versanturile
genitiv-dativ singular
  • versant
  • versantului
plural
  • versanturi
  • versanturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

versant

  • 1. Coastă a unui munte sau a unui deal.
    exemple
    • Mehedințul se ține geograficește de munții Banatului și le formează versantul oriental. I. IONESCU, M. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: