VERONICA gr. Bερενίϰι sau Bερονίϰι < maced. Фερενίϰι „purtătoare de victorie” 1. – frecv., act.; cu apoc. Veroana (Ard; Paș); 2. Viroana și hipoc. Roana, ard. (etim. Paș); Firon/a, -ica, f. ard. (Nepos); Firoana mar.; Firîna în texte vechi 3. S-a format un masculin: Varonicu, moșie (16 Bl 184); Văronicele t., 1387. (Ț-Rom 44). 4. Scurtat: Veron și -escu act.