11 definiții pentru verigel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea).Verigă + suf. -el.

verigel sm [At: BRANDZA, FL. 162 / V: ~ițel / Pl: ~ei / E: verigă + -el] 1 Plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpina cărnosă, acoperită de solzi sau peri, fără frunze, cu flori galbene-roșietice, care crește pe rădăcinile unor plante de câmp sau de pădure Si: (reg) bujor, untișor, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche caryophylacea). 2 Plantă care parazitează pe rădăcinile leguminoaselor Si: (reg) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche gracilis). 3 Plantă parazită cu flori de culoare galbenă, cafenie sau roșie-violetă (Orobanche lucorum). 4 Plantă care parazitează pe rădăcinile de trifoi (Orobanche minor). 5 Plantă care parazitează pe rădăcinile de lucernă Si: (pop) verigea (2) (Orobanche lutea). 6 (Îc) ~ul-găiei Plantă cu tulpina subțire, cu spic multiflor și cu flori de culoare cafeniu-violacee (Orobanche picridis).

verigel s.m. (bot.) Plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpina cărnoasă, cu frunzele reduse la solzi mici sau la peri și cu florile mari galbene-roșietice, dispuse în ciorchini, care crește pe rădăcinile unor plante de cîmp ori de pădure (Orobanche caryophyllacea). • pl. -ei. și verițel s.m. /verigă + -el.

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea).Verigă + suf. -el.[1] modificată

  1. Corectat forma de plural din verigele (incompatibil cu genul masculin) în verigei (în conformitate cu celelalte surse). — gall

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la niște solzi mici, cu flori galbene-roșietice, situate în vîrful tulpinii; crește pe rădăcinile unor plante ( Orobanche caryrphyllaceae).

VERIGÉL ~i m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunze în formă de solzi mici și cu flori galbene-roșietice, dispuse în ciorchini. /verigă + suf. ~el


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verigél (plantă) s. m., pl. verigéi, art. verigéii

verigél s. m., pl. verigéi, art. verigéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERIGÉL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vîntului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

Intrare: verigel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verigel
  • verigelul
  • verigelu‑
plural
  • verigei
  • verigeii
genitiv-dativ singular
  • verigel
  • verigelului
plural
  • verigei
  • verigeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verigel Orobanche

etimologie:

  • Verigă + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX