verigel

verigel

etimologie:

  • Verigă + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
Intrare: verigel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular verigel verigelul
plural verigei verigeii
genitiv-dativ singular verigel verigelului
plural verigei verigeilor
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea).Verigă + suf. -el.

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea).Verigă + suf. -el. modificată

Corectat forma de plural din verigele (incompatibil cu genul masculin) în verigei (în conformitate cu celelalte surse). - gall

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la niște solzi mici, cu flori galbene-roșietice, situate în vîrful tulpinii; crește pe rădăcinile unor plante ( Orobanche caryrphyllaceae).

verigél (plantă) s. m., pl. verigéi, art. verigéii

verigél s. m., pl. verigéi, art. verigéii

VERIGÉL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

VERIGÉL ~i m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunze în formă de solzi mici și cu flori galbene-roșietice, dispuse în ciorchini. /verigă + suf. ~el


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VERIGÉL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielíci, floarea-úntului, iarba-úntului, iarba-vî́ntului, săgeata-lui-Dumnezéu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezéu.