8 definiții pentru verigea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea.

VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea.

verigea sf [At: DR. IV, 1261 / V: ~ițea / Pl: ~ele / E: verigă + -ea] 1 (Pop) Verighetă (1). 2 (Bot; pop; îf verițea) Verigel (5) (Orobanche lutea).

verigea s.f. (pop.) Veriguță. ♦ Spec. Verighetă. • pl. -ele. /verigă + -ea.

VERIGEÁ, verigele, s. f. Veriguță. Dară darul ce-mi era?.... Verigele, de inele, De la dalbe feciorele. PĂSCULESCU, L. P. 64.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verigeá (verighetă) (pop.) s. f., art. verigeáua, g.-d. art. verigélei; pl. verigéle, art. verigélele

verigeá s. f., art. verigeáua, g.-d. art. verigélei; pl. verigéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: verigea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verigea
  • verigeaua
plural
  • verigele
  • verigelele
genitiv-dativ singular
  • verigele
  • verigelei
plural
  • verigele
  • verigelelor
vocativ singular
plural

verigea

etimologie:

  • Verigă + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09