2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIFICATÓR, -OÁRE, verificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. vérificateur.

VERIFICATÓR, -OÁRE, verificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. vérificateur.

verificator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: fr vérificateur] 1-2 (Persoană) care are calitatea de a verifica (4).

verificator, -oare adj., subst. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). 2 s.n. Aparat care permite executarea de controale tehnice. • pl. -ori, -oare. /<fr. vérificateur, it. verificatore.

VERIFICATÓR, -OÁRE, verificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care verifică ceva (din punct de vedere contabil). Ajunsesem acum verificator de conturi de gestiune. GALACTION, O. I 24.

VERIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care verifică ceva (din punct de vedere contabil). [Cf. fr. vérificateur, it. verificatore].

VERIFICATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). II. s. n. aparat care permite executarea de controale. (< fr. vérificateur)

VERIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană autorizată cu verificarea unor sisteme din punct de vedere tehnic, contabil sau administrativ. /<fr. vérificateur

verificator m. cel însărcinat a verifica lucrări, socoteli, etc.

*verificatór, -oáre s. Care verifică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verificatór s. m., pl. verificatóri

verificatór s. m., pl. verificatóri

Intrare: verificator (aparat)
verificator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verificator
  • verificatorul
  • verificatoru‑
plural
  • verificatoare
  • verificatoarele
genitiv-dativ singular
  • verificator
  • verificatorului
plural
  • verificatoare
  • verificatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: verificator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verificator
  • verificatorul
  • verificatoru‑
plural
  • verificatori
  • verificatorii
genitiv-dativ singular
  • verificator
  • verificatorului
plural
  • verificatori
  • verificatorilor
vocativ singular
  • verificatorule
plural
  • verificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verificator (aparat)

  • 1. Aparat care permite executarea de controale.
    surse: MDN '00

etimologie:

verificator, -oare (persoană) verificatoare

  • 1. Persoană care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ajunsesem acum verificator de conturi de gestiune. GALACTION, O. I 24.
      surse: DLRLC

etimologie: