6 definiții pentru vergență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERGÉNȚĂ, vergențe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. – Din fr. vergence.

VERGÉNȚĂ, vergențe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. – Din fr. vergence.

vergență s.f. (fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. • /<fr. vergence.

VERGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu inversul distanței focale a unui sistem optic central. [< fr. vergence].

VERGÉNȚĂ s. f. mărime a unui sistem optic centrat, inversul distanței focale. (< fr. vergence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vergénță s. f., g.-d. art. vergénței; pl. vergénțe

vergénță s. f., g.-d. art. vergénței; pl. vergénțe

Intrare: vergență
vergență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vergență
  • vergența
plural
  • vergențe
  • vergențele
genitiv-dativ singular
  • vergențe
  • vergenței
plural
  • vergențe
  • vergențelor
vocativ singular
plural

vergență

  • 1. fizică Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: