opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

verdeț sm vz verdete

verdeț s.m. v. verdete.

VERDEȚ s. m. v. verdete.

verdeț m. Zool. boiștean (după spinarea-i verde ca iarba).

verdet sm vz verdete

verdete sm [At: ANON. CAR. / V: verdet, verdeț / Pl: ~eți / E: verde + -ete] 1 (Iht; Mun) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2-4 (Reg) Lemn verde (18–20). 5 (Reg) Bâtă scurtă și groasă. 6 (Ent; Ban) Larva albiliței. 7 (Orn; Mun; Ban) Florinte (Carduelis chloris chloris).

verdet s.m. v. verdete.

verdete s.m. (reg.) 1 (iht.) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2 (ornit.) Florinte (Carduelis chloris). 3 (entom.) Larva albiliței. 4 Lemn verde. • pl. -ți. și verdet, verdeț s.m. /verde + -ete.

VERDETE, verdeți, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boiștean. Larva fluturelui-de-varză. 2. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde; retevei, scurtătură. – Variantă: (1) verdeț (MARIAN, INS. 292) s. m.

VERDETE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete.

verdéte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiștean. Olt. Nuĭa verde.

Enciclopedice

VERDEȚ, Ilie (1925-2001, n. Comănești, jud. Bacău), om politic român. Comunist. Prim-min. (1979-1983). A întemeiat Partidul Socialist al Muncii, fiind ales în funcția de președinte (1992-2000).

Sinonime

VERDETE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.

verdete s. v. BOIȘTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

Intrare: Verdeț
Verdeț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Verdeț
Intrare: verdete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdete
  • verdetele
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdete
  • verdetelui
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdeț
  • verdețul
  • verdețu‑
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdeț
  • verdețului
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdet
  • verdetul
  • verdetu‑
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdet
  • verdetului
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

verdete, verdețisubstantiv masculin

regional
etimologie:
  • verde + -ete. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „verdeț” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6