verbigerație sf [At: IST. LIT. ROM. I, 201 / Pl: ~ii / E: fr verbigération] 1 (Rar) Repetare stereotipă a unor cuvinte sau fraze în scopul obținerii unor efecte stilistice. 2 (Med) Simptom în unele boli mintale, constând în repetarea contiună a aceleiași propoziții.

verbigerație s.f. 1 (med.) Simptom în unele boli mintale constînd în repetarea stereotipă a aceleiași propoziții. 2 (stil.) Repetarea stereotipă a unor cuvinte sau fraze în scopul obținerii unor efecte stilistice. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. verbigération; cf. lat. verbigerare „a sporovăi”.

VERBIGERAȚIE s.f. (Med.) Simptom în unele boli mintale, constînd din repetarea continuă a aceleiași propoziții. [< fr. verbigération, cf. lat. verbigerare – a sporovăi].

VERBIGERAȚIE s. f. simptom în unele boli mintale, constând din repetarea aceleiași propoziții; vorbărie. (< fr. verbigération)

verbigerație (desp. -ți-e) s. f., art. verbigerația (desp. -ți-a), g.-d. art. verbigerației; pl. verbigerații, art. verbigerațiile (desp. -ți-i-)

verbigerație (-ți-e) s. f., art. verbigerația (-ți-a), g.-d. verbigerații, art. verbigerației

verbigerație s. f. (sil. -ți-e), art. verbigerația (sil. -ți-a), g.-d. verbigerații, art. verbigerației