2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERBALIZÁT, -Ă, verbalizați, -te, adj. Care a fost expus, exprimat în cuvinte. – V. verbaliza.

VERBALIZÁT, -Ă, verbalizați, -te, adj. Care a fost expus, exprimat în cuvinte. – V. verbaliza.

verbalizat1, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: verbaliza1] (Liv) 1 (D. un proces-verbal) Redactat. 2 (D. idei, sentimente etc.) Exprimat în cuvinte.

verbalizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: verbaliza1] (Rar; d. o parte de vorbire, alta decât verbul) Întrebuințat cu valoare verbală.

verbalizat, -ă adj. Care a fost exprimat în cuvinte. • pl. -ți, -te. /v. verbaliza1.

VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.

VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.

verbaliza1 vi [At: HELIADE, D. J. 61/20 / Pzi: ~zez / Imt și: 2 (îvr) ~li / E: fr verbaliser, it verbalizzare] (Liv) 1 A alcătui un proces-verbal. 2 A exprima în cuvinte o idee, un sentiment etc.

verbaliza2 vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: verb + -aliza] A întrebuința cu valoare verbală o altă parte de vorbire decât verbul (1).

verbaliza1 vb. I. intr. 1 A alcătui, a încheia un proces-verbal. 2 A formula în cuvinte, cu voce tare, ceea ce era interiorizat • prez.ind. -ez. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare.

verbaliza2 vb. I. tr. A întrebuința cu valoare verbală o altă parte de vorbire decît verbul. • prez.ind. -ez. /verb + -aliza.

VERBALIZÁ vb. I. tr. A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal. [Cf. it. verbalizzare].

VERBALIZÁ vb. tr. 1. a face (încheia) un proces-verbal. 2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat. (< fr. verbaliser)

A VERBALIZÁ ~éz intranz. A dresa sau a încheia un proces-verbal. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verbalizá vb., ind. prez. 1 sg. verbalizéz, 3 sg. și pl. verbalizeáză

Intrare: verbalizat
verbalizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verbalizat
  • verbalizatul
  • verbalizatu‑
  • verbaliza
  • verbalizata
plural
  • verbalizați
  • verbalizații
  • verbalizate
  • verbalizatele
genitiv-dativ singular
  • verbalizat
  • verbalizatului
  • verbalizate
  • verbalizatei
plural
  • verbalizați
  • verbalizaților
  • verbalizate
  • verbalizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: verbaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • verbaliza
  • verbalizare
  • verbalizat
  • verbalizatu‑
  • verbalizând
  • verbalizându‑
singular plural
  • verbalizea
  • verbalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • verbalizez
(să)
  • verbalizez
  • verbalizam
  • verbalizai
  • verbalizasem
a II-a (tu)
  • verbalizezi
(să)
  • verbalizezi
  • verbalizai
  • verbalizași
  • verbalizaseși
a III-a (el, ea)
  • verbalizea
(să)
  • verbalizeze
  • verbaliza
  • verbaliză
  • verbalizase
plural I (noi)
  • verbalizăm
(să)
  • verbalizăm
  • verbalizam
  • verbalizarăm
  • verbalizaserăm
  • verbalizasem
a II-a (voi)
  • verbalizați
(să)
  • verbalizați
  • verbalizați
  • verbalizarăți
  • verbalizaserăți
  • verbalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • verbalizea
(să)
  • verbalizeze
  • verbalizau
  • verbaliza
  • verbalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verbalizat

  • 1. Care a fost expus, exprimat în cuvinte.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi verbaliza
    surse: DEX '98 DEX '09

verbaliza

  • 1. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal.
      surse: DN
  • 2. A face (încheia) un proces-verbal.
    surse: MDN '00

etimologie: