2 intrări
16 definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERBALIZARE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza.
VERBALIZARE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
verbalizare2 sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: verbaliza2] Întrebuințare cu valoare verbală a unei alte părți de vorbire decât verbul (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbalizare1 sf [At: DEX–S 194 / Pl: ~zări / E: verbaliza1] (Liv) 1 Alcătuire a unui proces-verbal. 2 Exprimare în cuvinte a unei idei, a unui sentiment etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbalizare2 s.f. Acțiunea de a verbaliza2 și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. verbaliza2.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
verbalizare1 s.f. Acțiunea de a verbaliza1 și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. verbaliza1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERBALIZARE s.f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. [< verbaliza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERBALIZA, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERBALIZA, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
verbaliza1 vi [At: HELIADE, D. J. 61/20 / Pzi: ~zez / Imt și: 2 (îvr) ~liză / E: fr verbaliser, it verbalizzare] (Liv) 1 A alcătui un proces-verbal. 2 A exprima în cuvinte o idee, un sentiment etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbaliza2 vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: verb + -aliza] A întrebuința cu valoare verbală o altă parte de vorbire decât verbul (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbaliza2 vb. I. tr. A întrebuința cu valoare verbală o altă parte de vorbire decît verbul. • prez.ind. -ez. /verb + -aliza.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
verbaliza1 vb. I. intr. 1 A alcătui, a încheia un proces-verbal. 2 A formula în cuvinte, cu voce tare, ceea ce era interiorizat • prez.ind. -ez. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERBALIZA vb. I. tr. A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal. [Cf. it. verbalizzare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERBALIZA vb. tr. 1. a face (încheia) un proces-verbal. 2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat. (< fr. verbaliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A VERBALIZA ~ez intranz. A dresa sau a încheia un proces-verbal. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
verbalizare s. f., g.-d. art. verbalizării; pl. verbalizari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verbaliza vb., ind. prez. 1 sg. verbalizez, 3 sg. și pl. verbalizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verbalizare, verbalizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- verbaliza DEX '09 DEX '98 DN
verbaliza, verbalizezverb
- 1. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- diferențiere A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal. DN
-
- 2. A face (încheia) un proces-verbal. MDN '00
etimologie:
- verbaliser DEX '09 DEX '98 MDN '00