2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza.

VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza.

verbalizare2 sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: verbaliza2] Întrebuințare cu valoare verbală a unei alte părți de vorbire decât verbul (1).

verbalizare1 sf [At: DEX–S 194 / Pl: ~zări / E: verbaliza1] (Liv) 1 Alcătuire a unui proces-verbal. 2 Exprimare în cuvinte a unei idei, a unui sentiment etc.

verbalizare2 s.f. Acțiunea de a verbaliza2 și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. verbaliza2.

verbalizare1 s.f. Acțiunea de a verbaliza1 și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. verbaliza1.

VERBALIZÁRE s.f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. [< verbaliza].

VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.

VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.

verbaliza2 vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: verb + -aliza] A întrebuința cu valoare verbală o altă parte de vorbire decât verbul (1).

verbaliza1 vi [At: HELIADE, D. J. 61/20 / Pzi: ~zez / Imt și: 2 (îvr) ~li / E: fr verbaliser, it verbalizzare] (Liv) 1 A alcătui un proces-verbal. 2 A exprima în cuvinte o idee, un sentiment etc.

verbaliza2 vb. I. tr. A întrebuința cu valoare verbală o altă parte de vorbire decît verbul. • prez.ind. -ez. /verb + -aliza.

verbaliza1 vb. I. intr. 1 A alcătui, a încheia un proces-verbal. 2 A formula în cuvinte, cu voce tare, ceea ce era interiorizat • prez.ind. -ez. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare.

VERBALIZÁ vb. I. tr. A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal. [Cf. it. verbalizzare].

VERBALIZÁ vb. tr. 1. a face (încheia) un proces-verbal. 2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat. (< fr. verbaliser)

A VERBALIZÁ ~éz intranz. A dresa sau a încheia un proces-verbal. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verbalizáre s. f., g.-d. art. verbalizării; pl. verbalizári

verbalizá vb., ind. prez. 1 sg. verbalizéz, 3 sg. și pl. verbalizeáză

Intrare: verbalizare
verbalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verbalizare
  • verbalizarea
plural
  • verbalizări
  • verbalizările
genitiv-dativ singular
  • verbalizări
  • verbalizării
plural
  • verbalizări
  • verbalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: verbaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • verbaliza
  • verbalizare
  • verbalizat
  • verbalizatu‑
  • verbalizând
  • verbalizându‑
singular plural
  • verbalizea
  • verbalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • verbalizez
(să)
  • verbalizez
  • verbalizam
  • verbalizai
  • verbalizasem
a II-a (tu)
  • verbalizezi
(să)
  • verbalizezi
  • verbalizai
  • verbalizași
  • verbalizaseși
a III-a (el, ea)
  • verbalizea
(să)
  • verbalizeze
  • verbaliza
  • verbaliză
  • verbalizase
plural I (noi)
  • verbalizăm
(să)
  • verbalizăm
  • verbalizam
  • verbalizarăm
  • verbalizaserăm
  • verbalizasem
a II-a (voi)
  • verbalizați
(să)
  • verbalizați
  • verbalizați
  • verbalizarăți
  • verbalizaserăți
  • verbalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • verbalizea
(să)
  • verbalizeze
  • verbalizau
  • verbaliza
  • verbalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verbalizare

  • 1. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi verbaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

verbaliza

  • 1. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal.
      surse: DN
  • 2. A face (încheia) un proces-verbal.
    surse: MDN '00

etimologie: