opțiuni
  • info

12 definiții pentru verbalism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERBALISM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

VERBALISM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

verbalism sns [At: CONTEMP. 1948, nr. 107, 5/6 / E: fr verbalisme] 1 Tendință de a acorda mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele. 2 Abuz de cuvinte în exprimarea unor idei Si: vorbărie (2), (liv) verbozitate (frm) verbiaj. 3 Metodă de învățare bazată pe însușirea cuvintelor fără a urmări dezvoltarea gândirii.

verbalism s.n. 1 Metodă de învățămînt bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decît a ideilor exprimate prin ele și pe formarea raționamentului elevilor. 2 (peior.) Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decît ideilor. 3 Abuz de cuvinte, în detrimentul ideilor; beție de cuvinte, verbiaj. • /<fr. verbalisme, germ. Verbalismus.

VERBALISM s.m. Metodă de învățămînt care constă în a învăța mai mult cuvinte decît a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decît ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme].

VERBALISM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme)

VERBALISM n. Tendință de a face abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. /<fr. verbalisme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

verbalism s. n.

verbalism s. n.

verbalism s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VERBALISM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.)

VERBALISM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VERBALISM s. n. (< fr. verbalisme): tendință de a acorda mai multă atenție cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei.

Intrare: verbalism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verbalism
  • verbalismul
  • verbalismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • verbalism
  • verbalismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

verbalismsubstantiv neutru

  • 1. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: verbiaj verbozitate vorbărie
  • 2. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.