11 definiții pentru verbalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

verbalism sns [At: CONTEMP. 1948, nr. 107, 5/6 / E: fr verbalisme] 1 Tendință de a acorda mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele. 2 Abuz de cuvinte în exprimarea unor idei Si: vorbărie (2), (liv) verbozitate (frm) verbiaj. 3 Metodă de învățare bazată pe însușirea cuvintelor fără a urmări dezvoltarea gândirii.

verbalism s.n. 1 Metodă de învățămînt bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decît a ideilor exprimate prin ele și pe formarea raționamentului elevilor. 2 (peior.) Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decît ideilor. 3 Abuz de cuvinte, în detrimentul ideilor; beție de cuvinte, verbiaj. • /<fr. verbalisme, germ. Verbalismus.

VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme].

VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme)

VERBALÍSM n. Tendință de a face abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. /<fr. verbalisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERBALÍSM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.)

VERBALISM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VERBALÍSM s. n. (< fr. verbalisme): tendință de a acorda mai multă atenție cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei.

Intrare: verbalism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verbalism
  • verbalismul
  • verbalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • verbalism
  • verbalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verbalism

  • 1. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: verbiaj verbozitate vorbărie
  • 2. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor.
    surse: DN

etimologie: