VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină voluptuoasă. – Din fr. vénuste.

venust, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~uști, ~e / E: lat venustus, -a, -um, fr vénuste] 1 (Liv) Plăcut. 2 (Liv) Fermecător (4).

VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină voluptoasă. – Din fr. vénuste.

VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Neobișnuit) Plin de grație, de farmec, de eleganță. Simțurile sale... arătau respingere tocmai de ce e venust și pur. M. I. CARAGIALE, C. 56.

VENÚST, -Ă adj. (Liv.) Grațios, plin de farmec, fermecător. [< lat. venustus].

VENÚST, -Ă adj. grațios, elegant, plin de farmec. (< fr. vénuste)

VENÚST ~stă (~ști, ~ste) livr. (mai ales despre femei) Care este grațios; care încântă; frumos; fermecător. /<lat. venustus, it. venusto

venúst (livr.) adj. m., pl. venúști; f. venústă, pl. venúste

venúst adj. m., pl. venúști; f. sg. venústă, pl. venúste

Puya venusta Phil. (syn. Pitcairnea sphaerocephala Bak.). Specie originară din Chile. Flori albastre, lungi de 3-4 cm, dispuse în paniculă bogată, înaltă de 35-45 cm, la început cu peri ruginii, mai tîrziu glabră. Frunze pînă la 30 cm lungime, la bază late de 2,5-3,5 cm, spinos-dentate, vîrf spinos. Spini triunghiulari.

Rodriguezia venusta Rchb. (syn. Burlingtonia venusta Ldl.; R. fragrans Ldl.). Specie originară din Brazilia. înflorește toamna. Flori albe, foarte parfumate, cu o pată galbenă, lunguiață, pe labei, dispuse în ciorchine pendent. Petale îngust-eliptice cu vîrf ascuțit, în formă de barcă, labei în formă de evantai cu 2 lamele portocalii. Rizom prelungit cu pseudobulbi 2 cm înălțime, cu o singură frunză liniară.

Wisteria venusta Rehd. et Wils. (syn. W. brachybotrys alba W. Mill.). Specie care înflorește vara. Flori albe (carenă cu vîrf retezat), în raceme, pînă la 15 cm lungime. Frunze imparipenate, 9-13 foliole, pubescente. Păstaie catifelată, plată. Lujeri pubescenți în tinerețe.