9 definiții pentru venust


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină voluptuoasă. – Din fr. vénuste.

venust, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~uști, ~e / E: lat venustus, -a, -um, fr vénuste] 1 (Liv) Plăcut. 2 (Liv) Fermecător (4).

VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină voluptoasă. – Din fr. vénuste.

VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Neobișnuit) Plin de grație, de farmec, de eleganță. Simțurile sale... arătau respingere tocmai de ce e venust și pur. M. I. CARAGIALE, C. 56.

VENÚST, -Ă adj. (Liv.) Grațios, plin de farmec, fermecător. [< lat. venustus].

VENÚST, -Ă adj. grațios, elegant, plin de farmec. (< fr. vénuste)

VENÚST ~stă (~ști, ~ste) livr. (mai ales despre femei) Care este grațios; care încântă; frumos; fermecător. /<lat. venustus, it. venusto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venúst (livr.) adj. m., pl. venúști; f. venústă, pl. venúste

venúst adj. m., pl. venúști; f. sg. venústă, pl. venúste

Intrare: venust
venust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venust
  • venustul
  • venustu‑
  • venustă
  • venusta
plural
  • venuști
  • venuștii
  • venuste
  • venustele
genitiv-dativ singular
  • venust
  • venustului
  • venuste
  • venustei
plural
  • venuști
  • venuștilor
  • venuste
  • venustelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venust

etimologie: