11 definiții pentru ventricea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.

ventricea sf [At: GRECESCU, FL. 442 / Pl: ~ele / E: vintre + icea] (Bot) 1 Ventrilică (3) (Veronica persica). 2 Ventrilică (1) (Veronica officinalis). 3 Bobornic (Veronica prostrata).

ventricea s.f. (bot.) Ventrilică (Veronica officinalis). ◊ pl. -ele. /vintre + -icea.

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. Plantă erbacee, cu tulpina culcată, cu flori mari, albastre, la subțioara frunzelor (Veronica tournefortii). Un gorun negru și singuratic pe lîngă care trec... e năpădit la poale de ventricele. CAMIL PETRESCU, O. I 266.

ventrili sf [At: COTEANU, PL. 13 / V: (înv) vin~, (reg) vindr~ / Pl: ~ici / E: vintre + -ilică] 1 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată spre vârf, acoperită cu peri aspri, cu frunzele obovale, îngustate într-un pețiol scurt, cu florile albastre-deschis, albe sau trandafirii Si: șopârliță, veronică (1), ventricea (2), (reg) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-pierit (Veronica officinalis). 2 (Bot) Șopârliță (Veronica latifolia). 3 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu flori mari, albastre, care cresc la subsuoara frunzelor Si: ventricea (1) (Veronica persica). 4 (Bot) Bobornic (Veronica prostrata). 5 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare sau ascendentă, adesea ramificată de la bază, cu frunzele galbene-verzui, cu florile mai ales albe cu dungi albăstrii (Veronica agrestis). 6 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina simplă, cu florile albastre, care crește prin fânețe și prin pășuni (Veronica spicata).

ventrili s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu florile albastre, care cresc la subsuoara frunzelor (Veronica tournefortii). 2 Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, păroasă, cu tulpina tîrîtoare la bază și ridicată la vîrf, cu florile albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise, cu proprietăți antiscorbutice, diuretice etc. (Veronica officinalis); ventricea, veronică. • pl. -ci. și (înv.) vintrilică, vindrilică s.f. /vintre + -ilică.

ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (Veronica). [V. vetrice și vintre].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle, art. ventricélele

ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENTRICEA s. (BOT.; Veronica tournefortii) ventrilică.

Intrare: ventricea
ventricea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventricea
  • ventriceaua
plural
  • ventricele
  • ventricelele
genitiv-dativ singular
  • ventricele
  • ventricelei
plural
  • ventricele
  • ventricelelor
vocativ singular
plural

ventricea

  • 1. botanică Plantă erbacee, cu tulpina culcată, cu flori mari, albastre, la subțioara frunzelor; ventrilică (2.) (Veronica tournefortii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ventrilică attach_file un exemplu
    exemple
    • Un gorun negru și singuratic pe lîngă care trec... e năpădit la poale de ventricele. CAMIL PETRESCU, O. I 266.
      surse: DLRLC

etimologie: