12 definiții pentru ventral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântec, privitor la pântec, din regiunea pântecului; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.

ventral, ~ă [At: ARHIVA, I, 580 / Pl: ~i, ~e / E: lat ventralis, -e, fr ventral] 1 a (Îoc dorsal) Care ține de pântece. 2 a (Îoc dorsal) Referitor la pântece. 3 a (Îoc dorsal) Din regiunea pântecelui. 4 a (Pgn; îoc dorsal) Care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului. 5 a (Pgn; îoc dorsal) Care aparține părții inferioare a corpului unui animal. 6-7 a Privitor la părțile ventrale (4-5). 8 sf Înotătoare situată pe partea inferioară a corpului peștilor. 9 a (Bot; îoc aerian) Care este situat pe partea inferioară a unei plante. 10 a (Bot; îoc aerian) Care este orientat spre pământ

VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.

VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Al pîntecelui, privitor la pîntece, din regiunea pîntecelui.

VENTRÁL, -Ă adj. Din regiunea pântecelui; referitor la această regiune. [< fr. ventral, cf. lat. ventralis < venter – pântece].

VENTRÁL, -Ă adj. 1. din regiunea abdomenului. 2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale). (< fr. ventral, lat. venralis)

VENTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de pântece; propriu pântecelui; abdominal. 2) Care se află în regiunea pântecelui. Parte ~ă. Colici ~e. [Sil. ven-tral] /<fr. ventral, lat. ventralis

ventrál, -ă adj. (lat. ventralis, d. venter, pîntece. V. ventricul). De la pîntece: regiunea ventrală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventrál adj. m., pl. ventráli; f. ventrálă, pl. ventrále

ventrál adj. m., pl. ventráli; f. sg. ventrálă, pl. ventrále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENTRÁL adj. v. abdominal.

VENTRAL adj. (ANAT.) abdominal. (Regiunea ~.)

Intrare: ventral
ventral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventral
  • ventralul
  • ventralu‑
  • ventra
  • ventrala
plural
  • ventrali
  • ventralii
  • ventrale
  • ventralele
genitiv-dativ singular
  • ventral
  • ventralului
  • ventrale
  • ventralei
plural
  • ventrali
  • ventralilor
  • ventrale
  • ventralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ventral

  • 1. Care ține de pântec, privitor la pântec, din regiunea pântecului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: abdominal
    • 1.1. prin generalizare Care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: