VENTRAL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântec, privitor la pântec, din regiunea pântecului; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.

ventral, ~ă [At: ARHIVA, I, 580 / Pl: ~i, ~e / E: lat ventralis, -e, fr ventral] 1 a (Îoc dorsal) Care ține de pântece. 2 a (Îoc dorsal) Referitor la pântece. 3 a (Îoc dorsal) Din regiunea pântecelui. 4 a (Pgn; îoc dorsal) Care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului. 5 a (Pgn; îoc dorsal) Care aparține părții inferioare a corpului unui animal. 6-7 a Privitor la părțile ventrale (4-5). 8 sf Înotătoare situată pe partea inferioară a corpului peștilor. 9 a (Bot; îoc aerian) Care este situat pe partea inferioară a unei plante. 10 a (Bot; îoc aerian) Care este orientat spre pământ

ventral, -ă adj. 1 (în opoz. cu „dorsal”) Care ține de pîntece, privitor la pîntece; din regiunea pîntecelui. Gener. Care aparține părții anterioare a corpului (uman sau animal), privitor la această parte. ♦ (iht.; subst. /.) înotătoare situată pe partea inferioară a corpului peștilor. 2 (bot; în opoz. cu „aerian”) Care este situat pe partea inferioară, care este orientat către pămînt. • pl. -i, -e. /<fr. ventral, lat. ventralis, -e.

VENTRAL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.

VENTRAL, -Ă, ventrali, -e, adj. Al pîntecelui, privitor la pîntece, din regiunea pîntecelui.

VENTRAL, -Ă adj. Din regiunea pîntecelui; referitor la această regiune. [< fr. ventral, cf. lat. ventralis < venter – pîntece].

VENTRAL, -Ă adj. 1. din regiunea abdomenului. 2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale). (< fr. ventral, lat. venralis)

VENTRAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de pântece; propriu pântecelui; abdominal. 2) Care se află în regiunea pântecelui. Parte ~ă. Colici ~e. [Sil. ven-tral] /<fr. ventral, lat. ventralis

ventrál, -ă adj. (lat. ventralis, d. venter, pîntece. V. ventricul). De la pîntece: regiunea ventrală.

ventral adj. m., pl. ventrali; f. ventrală, pl. ventrale

ventral adj. m., pl. ventrali; f. ventrală, pl. ventrale

ventral adj. m., pl. ventrali; f. sg. ventrală, pl. ventrale

VENTRAL adj. v. abdominal.

VENTRAL adj. (ANAT.) abdominal. (Regiunea ~.)