2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENINÓS, -OÁSĂ, veninoși, -oase, adj. Care conține sau secretă venin (1); care este otrăvit, care poate otrăvi. ♦ Fig. Răutăcios, dușmănos; plin de răutate. – Lat. venenosus sau venin + suf. -os.

VENINÓS, -OÁSĂ, veninoși, -oase, adj. Care conține sau secretă venin (1); care este otrăvit, care poate otrăvi. ♦ Fig. Răutăcios, dușmănos; plin de răutate. – Lat. venenosus sau venin + suf. -os.

veninos, -oa a [At: MOXA, 371/21 / V: (reg) veri~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ml venenosus, -a, -um sau venin + -os] 1 (D. unele animale și plante sau d. organe ale acestora) Care produce, secretă venin (1) Si: înveninat, (îrg) veninat (1), (înv) veninător (1), (reg) pelinat. 2 (D. secreții) Care conține venin (1) Si: înveninat, (îrg) veninat (2), (înv) veninător (2), (reg) pelinat. 3 (D. plante) Al căror consum induce intoxicații grave sau letale Si: înveninat, otrăvitor, (îrg) veninat (3), (înv) veninător (3), (reg) pelinat. 4 (Fig; d. oameni) Rău. 5 (Fig; d. oameni) Dușmănos. 6 (Fig; d. sentimente, manifestări mai ales verbale etc.) Care trădează răutate (1). 7 (Fig; d. sentimente, manifestări mai ales verbale etc.) Care este determinat de răutate. 8 (Fig; d. sentimente, manifestări mai ales verbale etc.) Care exprimă dușmănie, ură. 9 Care conține otravă (1) Si : otrăvitor, înveninat, (îvr) veninat (9). 10 În care sau pe care s-a pus otravă (pentru a ucide pe cineva) Si: otrăvitor (1), înveninat, (îvr) veninat (10). 11 (Înv; pex) Toxic. 12 (Înv; pex) Nociv. 13 (Înv; d. oameni) Care suferă de exces de secreție biliară. 14 (Înv; pex; d. afecțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care se datorează unui exces de secreție biliară. 15 (Înv; îs) Temperament ~ Temperament coleric. 16 (Mpp; îs) Friguri ~oase Stare febrilă și toxică cauzată de unele tulburări biliare și digestive sau de unele infecții. 17 (Ban; îs) Limbă ~oasă Limbă încărcată.

VENINÓS, -OÁSĂ, veninoși, -oase, adj. Care conține venin, care este otrăvit, care poate otrăvi(v. otrăvitor). Soru-mea, nășico, socot eu că se gîndește să-mi dea ciuperci veninoase. SADOVEANU, M. C. 143. Paloșul șî-acuma-i plin de, sînge veninos. EFTIMIU, Î. 129. Au trecut... prin codri și pustietăți în cari fojgăiau balauri, aspide veninoase. CREANGĂ, P. 94. Voinicii noștri... au lănci veninoase. BOLINTINEANU, O. 10. O zvîrle jos ca pe-un șerpe veninos. ALECSANDRI, P. II 14. ♦ Fig. Răutăcios, dușmănos. Ochii răi și veninoși ai lumii. VLAHUȚĂ, O. A. III 113. La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri. EMINESCU, O. I 150.

VENINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care conține sau secretă venin; cu venin. 2) fig. Care manifestă venin; plin de venin. /venin + suf. ~os

veninos a. 1. plin de venin (vorbind de animale): scorpie veninoasă; 2. fig. răutăcios: gură veninoasă. [Lat. VENENOSUS].

veninós, -oásă adj. (lat. venenosus, it. velenoso, sp. venenoso). Plin de venin, care are venin: șerpĭ veninoșĭ, plante veninoase. Fig. Invidios, răutăcĭos: limbă veninoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veninós adj. m., pl. veninóși; f. veninoásă, pl. veninoáse

veninós adj. m., pl. veninóși; f. sg. veninoásă, pl. veninoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENINÓS adj. v. dușmănos, ostil, răutăcios.

VENINÓS adj. v. otrăvitor.

VENINOS adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios ( înv. și reg. ) topsicat. (Plante ~.)

veninos adj. v. DUȘMĂNOS. OSTIL. RĂUTĂCIOS.

MUSCĂ-VENINOÁSĂ s. v. muscă columbacă, viermănar.

muscă-veninoa s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ. VIERMĂNAR.

Intrare: veninos
veninos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veninos
  • veninosul
  • veninosu‑
  • veninoa
  • veninoasa
plural
  • veninoși
  • veninoșii
  • veninoase
  • veninoasele
genitiv-dativ singular
  • veninos
  • veninosului
  • veninoase
  • veninoasei
plural
  • veninoși
  • veninoșilor
  • veninoase
  • veninoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-veninoasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-veninoa
  • musca-veninoa
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-veninoase
  • muștei-veninoase
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veninos

  • 1. Care conține sau secretă venin (1.); care este otrăvit, care poate otrăvi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: otrăvicios otrăvitor topsicat 5 exemple
    exemple
    • Soru-mea, nășico, socot eu că se gîndește să-mi dea ciuperci veninoase. SADOVEANU, M. C. 143.
      surse: DLRLC
    • Paloșul șî-acuma-i plin de sînge veninos. EFTIMIU, Î. 129.
      surse: DLRLC
    • Au trecut... prin codri și pustietăți în cari fojgăiau balauri, aspide veninoase. CREANGĂ, P. 94.
      surse: DLRLC
    • Voinicii noștri... au lănci veninoase. BOLINTINEANU, O. 10.
      surse: DLRLC
    • O zvîrle jos ca pe-un șerpe veninos. ALECSANDRI, P. II 14.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Plin de răutate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dușmănos ostil răutăcios 2 exemple
      exemple
      • Ochii răi și veninoși ai lumii. VLAHUȚĂ, O. A. III 113.
        surse: DLRLC
      • La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri. EMINESCU, O. I 150.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină venenosus
    surse: DEX '09 DEX '98
  • venin + sufix -os.
    surse: DEX '09 NODEX

muscă-veninoasă

etimologie: