13 definiții pentru vendetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENDÉTĂ, vendete, s. f. Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna; p. gener. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.

vende sf [At: ASACHI, S. L. II, 51 / S și: ~ettă / V: (îvr) ~di / Pl: ~te / E: it vendetta] 1 Act de răzbunare sângeroasă pentru o jignire, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț. 2 (Pgn) Dorință nestăpânită de răzbunare.

vende s.f. Act de răzbunare sîngeroasă (pentru un omor, o ofensă, pentru divulgarea unui secret etc.), frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde asupra rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț. ♦ Ext. (Sete de) răzbunare împotriva unui adversar; ură nestăpînită. Critica dură a parlamentarului a fost considerată o vendetă politică. • scris și vendettă. pl. -e. /<it. vendetta.

VENDÉTĂ, vendete, s. f. Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.

VENDÉTĂ, vendete, s. f. Răzbunare sîngeroasă împotriva unui adversar, care se practica altădată în unele țări sau regiuni (în special în Corsica), antrenînd familii întregi; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare.

VENDÉTĂ s.f. Răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi; (p. ext.) ură, sete de răzbunare. [< it., fr. vendetta].

VENDÉTĂ s. f. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi. ◊ (p. ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă. (< it. vendetta)

VENDÉTĂ ~e f. 1) Act constând într-o ură neîmpăcată și o dorință arzătoare de răzbunare, care are la bază o ofensă sau un omor. 2) fig. Sete de răzbunare sângeroasă. /<it. vendetta

vendetă f. ură ce există în Corsica între două familii și care produce răsbunări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vendétă s. f., g.-d. art. vendétei; pl. vendéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENDÉTĂ s. v. răfuială, răzbunare.

vende s. v. RĂFUIALĂ. RĂZBUNARE.

Intrare: vendetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vende
  • vendeta
plural
  • vendete
  • vendetele
genitiv-dativ singular
  • vendete
  • vendetei
plural
  • vendete
  • vendetelor
vocativ singular
plural

vendetă

  • 1. Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: