opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vehiculat, ~ă a [At: LOVINESCU, C. VII, 132 / Pl: ~ați, ~e / E: vehicula] 1 Transmis prin intermediul a ceva. 2 (D. o idee, o opinie etc.) Pus în circulație Si: difuzat (2), propagat, transmis.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.

vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.

vehicula vb.I. tr. (compl. indică idei, opinii etc.) A face să circule, a transmite, a difuza, a colporta. Aceste materiale să cuprindă și să vehiculeze viziunea sa (VIANU). ◊ (refl. pas.) S-au vehiculat multe zvonuri în legătură cu ultimele scandaluri politice. • prez.ind. -ez. /<fr. véhiculer.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.

VEHICULA vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].

VEHICULA vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)

A VEHICULA ~ez tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vehicula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 vehiculează; conj. prez. 1 sg. să vehiculez, 3 să vehiculeze

vehicula (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculează

vehicula vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 sg. și pl. vehiculează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEHICULA vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.

vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.

Intrare: vehiculat
vehiculat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehiculat
  • vehiculatul
  • vehiculatu‑
  • vehiculată
  • vehiculata
plural
  • vehiculați
  • vehiculații
  • vehiculate
  • vehiculatele
genitiv-dativ singular
  • vehiculat
  • vehiculatului
  • vehiculate
  • vehiculatei
plural
  • vehiculați
  • vehiculaților
  • vehiculate
  • vehiculatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: vehicula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vehicula
  • vehiculare
  • vehiculat
  • vehiculatu‑
  • vehiculând
  • vehiculându‑
 singular plural
  • vehiculează
  • vehiculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vehiculez
 (să)
  • vehiculez
  • vehiculam
  • vehiculai
  • vehiculasem
a II-a (tu)
  • vehiculezi
 (să)
  • vehiculezi
  • vehiculai
  • vehiculași
  • vehiculaseși
a III-a (el, ea)
  • vehiculează
 (să)
  • vehiculeze
  • vehicula
  • vehiculă
  • vehiculase
plural I (noi)
  • vehiculăm
 (să)
  • vehiculăm
  • vehiculam
  • vehicularăm
  • vehiculaserăm
  • vehiculasem
a II-a (voi)
  • vehiculați
 (să)
  • vehiculați
  • vehiculați
  • vehicularăți
  • vehiculaserăți
  • vehiculaseți
a III-a (ei, ele)
  • vehiculează
 (să)
  • vehiculeze
  • vehiculau
  • vehiculară
  • vehiculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vehicula, vehiculezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.