2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vehiculat, ~ă a [At: LOVINESCU, C. VII, 132 / Pl: ~ați, ~e / E: vehicula] 1 Transmis prin intermediul a ceva. 2 (D. o idee, o opinie etc.) Pus în circulație Si: difuzat (2), propagat, transmis.

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.

vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.

vehicula vb.I. tr. (compl. indică idei, opinii etc.) A face să circule, a transmite, a difuza, a colporta. Aceste materiale să cuprindă și să vehiculeze viziunea sa (VIANU). ◊ (refl. pas.) S-au vehiculat multe zvonuri în legătură cu ultimele scandaluri politice. • prez.ind. -ez. /<fr. véhiculer.

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.

VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].

VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)

A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vehiculá (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculeáză

vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.

vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.

Intrare: vehiculat
vehiculat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehiculat
  • vehiculatul
  • vehiculatu‑
  • vehicula
  • vehiculata
plural
  • vehiculați
  • vehiculații
  • vehiculate
  • vehiculatele
genitiv-dativ singular
  • vehiculat
  • vehiculatului
  • vehiculate
  • vehiculatei
plural
  • vehiculați
  • vehiculaților
  • vehiculate
  • vehiculatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vehicula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vehicula
  • vehiculare
  • vehiculat
  • vehiculatu‑
  • vehiculând
  • vehiculându‑
singular plural
  • vehiculea
  • vehiculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vehiculez
(să)
  • vehiculez
  • vehiculam
  • vehiculai
  • vehiculasem
a II-a (tu)
  • vehiculezi
(să)
  • vehiculezi
  • vehiculai
  • vehiculași
  • vehiculaseși
a III-a (el, ea)
  • vehiculea
(să)
  • vehiculeze
  • vehicula
  • vehiculă
  • vehiculase
plural I (noi)
  • vehiculăm
(să)
  • vehiculăm
  • vehiculam
  • vehicularăm
  • vehiculaserăm
  • vehiculasem
a II-a (voi)
  • vehiculați
(să)
  • vehiculați
  • vehiculați
  • vehicularăți
  • vehiculaserăți
  • vehiculaseți
a III-a (ei, ele)
  • vehiculea
(să)
  • vehiculeze
  • vehiculau
  • vehicula
  • vehiculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vehicula

etimologie: