vehiculare sf [At: LOVINESCU, C. VII, 127 / Pl: ~lări / E: vehicula] 1 Transmitere prin intermediul a ceva. 2 Punere în circulație a unei idei, a unei opinii Vz difuzare (2), propagare, transmitere Vz colportare.

vehiculare s.f. Acțiunea de a vehicula. • pl. -ări. /v. vehicula.

VEHICULARE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.

vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.

vehicular, ~ă a [At: LM / V: (îvr) veiculariu / Pl: ~e / E: lat vehicularius, -a, fr véhiculaire] (Rar) De vehicule (4).

veiculariu, ~ie a vz vehicular

vehicula vb.I. tr. (compl. indică idei, opinii etc.) A face să circule, a transmite, a difuza, a colporta. Aceste materiale să cuprindă și să vehiculeze viziunea sa (VIANU). ◊ (refl. pas.) S-au vehiculat multe zvonuri în legătură cu ultimele scandaluri politice. • prez.ind. -ez. /<fr. véhiculer.

vehicular, -ă adj. 1 Care se referă la vehicule, la circulație. 2 (lingv.) Limbă vehiculară = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, existente pe un anumit teritoriu. • pl. -i, -e. /<fr. véhiculaire, lat. vehicularĭus, -a, -um.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.

VEHICULA vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].

VEHICULAR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].

VEHICULA vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)

VEHICULAR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)

A VEHICULA ~ez tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer

*vehiculár, -ă adj. (lat. vehiculáris). De care, de căruțe: drum vehicular.

vehiculare s. f., pl. vehiculări

vehicula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 vehiculează; conj. prez. 1 sg. să vehiculez, 3 să vehiculeze

vehicula (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculează

vehicula vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 sg. și pl. vehiculează

vehicular adj. m., pl. vehiculari; f. sg. vehiculară, pl. vehiculare

VEHICULAR, -Ă adj. (cf. fr. véhiculaire): în sintagma limbă vehiculară (v.).

VEHICULA vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.

vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.