2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.

veghetor, ~oare [At: PSALT. HUR. 67r/18 / V: (îrg) vighit~ / Pl: ~i, ~oare / E: veghea + -ător] 1 smf Persoană (sau ființă) care stă de pază Si: păzitor, paznic2, străjer. 2 sm (Spc; îs) ~ (de) încărcare Muncitor feroviar care supraveghează încărcarea sau descărcarea în termen a vagoanelor de marfă. 3 sm (Trs; spc) Paznic2 (la vie). 4 sm (Îvr) Ocrotitor. 5 sm (Îvr) Cel care respectă un precept religios. 6 sf (Îvr) Spațiu destinat păstrării proviziilor. 7 sm (Rar) Persoană care rămâne trează (în mod intenționat) noaptea. 8 sm (Rar) Persoană care nu poate dormi noaptea. 9 sf (Nob) Veioză. 10 a Care este atent la .... 11 Care se interesează în mod stăruitor de ceva sau cineva Si: (liv) vigil (6). 12 a Vigilent (1).

veghetor, -oare adj., s.m., s.f. (Persoană) care veghează, care stă de pază sau care este vigilent, atent la ceva. • pl. -ori, -oare. /veghea + -tor.

VEGHETÓR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.

VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, păzește. Fețișoara își păștea sutișoara de oițe... Le închidea peste noapte în strunga păzită de veghetorii dulăi. ȘEZ. VIII 70.

VEGHETÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) și substantival Care veghează; care stă de veghe. /a veghea + suf. ~ător

veghetór, -oáre adj. și s. Care veghează: părințĭ veghetorĭ. S. f., pl. orĭ (după fr. veilleuse). Mică lampă saŭ candelă care arde toată noaptea (monstruos vegheză). V. supraveghetor, privighetoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veghetór (rar) adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre

veghetór adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre

veghez, -ghiază 3, -gheze 3 conj., -ghiam 1 imp., -ghere inf. s., -ghetor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, supraveghetor.

veghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUPRAVEGHETOR.

Intrare: veghetor
veghetor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veghetor
  • veghetorul
  • veghetoru‑
  • veghetoare
  • veghetoarea
plural
  • veghetori
  • veghetorii
  • veghetoare
  • veghetoarele
genitiv-dativ singular
  • veghetor
  • veghetorului
  • veghetoare
  • veghetoarei
plural
  • veghetori
  • veghetorilor
  • veghetoare
  • veghetoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: veghetor (s.m.)
veghetor (s.m.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veghetor

  • 1. rar Care veghează, care păzește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Fetișoara își păștea sutișoara de oițe... Le închidea peste noapte în strunga păzită de veghetorii dulăi. ȘEZ. VIII 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Veghea + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX