2 intrări

Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEDÉTĂ, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze. II. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune. III. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, spre a fi scos în evidență față de rest. – Din fr. vedette.

VEDÉTĂ, vedete, s. f. I. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze. II. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune. III. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai grase, spre a fi scos în evidență față de rest. – Din fr. vedette.

VEDÉTĂ, vedete, s. f. 1. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales de operetă, varieteu sau cinematograf (v. stea); (depreciativ) persoană care caută să se pună în evidență, să atragă atenția asupra calităților sale. Știau toți orele ei de cursuri, și i se prețuia prezența ca a unei adevărate vedete. CAMIL PETRESCU, U. N. 24. 2. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului. Vedetă torpiloare. 3. Rînd tipărit cu caractere mai groase, spre a ieși în evidență.

VEDÉTĂ s.f. I. Mic bastiment de război, pe mare sau pe fluviu, cu mică rază de acțiune, folosit mai ales pentru observații. ♦ Mică ambarcație care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteză foarte mare. II. (Poligr.) Rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență. ♦ Cuvânt sau grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. III. Artist(ă) care deține rolul principal într-o piesă; (p. ext.) persoană care vrea să iasă în evidență. [< fr. vedette, it. vedetta].

VEDÉTĂ s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea să iasă în evidență. II. navă militară rapidă, mică, cu armament puternic, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare. ◊ mică ambarcație cu motor pentru comunicațiile din rada porturilor. III. rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență. ◊ cuvânt, grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. (< fr. vedette)

VEDÉTĂ3 ~e f. poligr. Cuvânt sau grup de cuvinte din primul rând al unui text, evidențiate prin caractere grase. /<fr. vedette, it. vedetta

VEDÉTĂ2 ~e f. Navă militară de tonaj mic, care patrulează fluviile sau litoralul. /<fr. vedette

VEDÉTĂ1 vedéte f. 1) Artist vestit (mai ales de teatru, cinema); stea. 2) fig. Persoană care se impune în mod intenționat într-un domeniu de activitate. /<fr. vedette

vedetă f. sentinelă de cavalerie.

*vedétă f., pl. e (fr. vedette, d. it. vedetta, infl. de vedére, a vedea, care vine d. sp. veleta, sfîrlează, adică „vioĭ ca sfîrleaza”). Arm. Santinelă călare pusă ca să observe ivirea dușmanuluĭ. Mar. Mic torpilor, maĭ ales fluvial (V. monitor). Actriță de cinematograf.

actór-vedétă s. m. Actor dramatic de mare vogă ◊ „Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent.” Sc. 22 XI 64 p. 4. ◊ „Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale.” R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9 (din actor + vedetă)

méci-vedétă s. n. (sport) Meci care suscită cel mai mare interes ◊ „Și a venit meciul-vedetă. I.B. 24 IX 84 p. 7. ◊ „În meci-vedetă, s-au confruntat [...] lotul A și lotul olimpic.” I.B. 11 XII 85 p. 3 (din meci + vedetă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vedétă s. f., g.-d. art. vedétei; pl. vedéte

vedétă s. f., pl. vedéte

cuvấnt-vedétă s. n., pl. cuvínte-vedétă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEDÉTĂ s. divă, star, (fig.) stea. (O ~ de cinema.)

VEDE s. divă, star, (fig.) stea. (O ~ de cinema.)

Intrare: vedetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vede
  • vedeta
plural
  • vedete
  • vedetele
genitiv-dativ singular
  • vedete
  • vedetei
plural
  • vedete
  • vedetelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuvânt-vedetă
cuvânt-vedetă substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvânt-vede
  • cuvântul-vede
plural
  • cuvinte-vede
  • cuvintele-vede
genitiv-dativ singular
  • cuvânt-vede
  • cuvântului-vede
plural
  • cuvinte-vede
  • cuvintelor-vede
vocativ singular
plural

vedetă

  • 1. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Știau toți orele ei de cursuri, și i se prețuia prezența ca a unei adevărate vedete. CAMIL PETRESCU, U. N. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Mică ambarcație care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor.
      surse: DN
    • 2.2. Mic torpilor cu viteză foarte mare.
      surse: DN
  • 3. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, spre a fi scos în evidență față de rest.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cuvânt sau grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă.
      surse: DN

etimologie: