2 intrări

school Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEDÉTĂ, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze. II. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune. III. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, spre a fi scos în evidență față de rest. – Din fr. vedette.

vede sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~te / E: fr vedette, it vedetta cf it vedette] 1 (Înv) Santinelă de cavalerie. 2 (Înv) Loc unde stătea santinela în timpul serviciului de gardă. 3 (Înv) Indicație la începutul unei scrisori, care cuprindea titlul destinatarului. 4 (Pgr) Rând tipărit cu caractere mai groase, pentru a fi scos în evidență într-un text. 5 (Rar) Cuvânt sau grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, care servește la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. 6 Navă mică (de război1) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, cu o rază redusă de acțiune. 7 Mică ambarcație care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor. 8 Artist(ă) care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și care se bucură de mare popularitate). 9 Persoană care lucrează în mass-media (mai ales în televiziune), care se bucură de popularitate. 10 Personalitate (3) de prim rang care este foarte cunoscută. 11 Sportiv de mare talent și popularitate. 12 (Pex; dep) Persoană care vrea să iasă în evidență cu orice preț Si: vedetist (11).

vede s.f. 1 Artist care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și care se bucură de mare popularitate, de renume). ♦ Personalitate de prim rang care este foarte cunoscută. Ne întîlneam... în jurul lui Ionel Teodoreanu, de două ori vedeta reuniunilor (PER.). ♦ Spec. Sportiv de mare popularitate. ♦ Ext. Persoană care vrea să se evidențieze, să epateze. Una din fetele invitate, vedeta cercului,... era înzestrată și cu o voce dulce (BEN.). 2 Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau pe mare, pe o rază redusă de acțiune, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare etc. ♦ Mică ambarcație cu motor care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor. 3 Rînd (sau cuvînt) dintr-un text, izolat sau tipărit cu caractere mai groase, pentru a fi scos în evidență. ♦ Cuvînt, grup de cuvinte notat pe primul rînd al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. 4 (înv.) Santinelă de cavalerie. ♦ Loc unde stătea santinela în timpul serviciilor de gardă. • pl. -e. /<fr. vedette, it. vedetta.

VEDÉTĂ, vedete, s. f. I. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze. II. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune. III. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai grase, spre a fi scos în evidență față de rest. – Din fr. vedette.

VEDÉTĂ, vedete, s. f. 1. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales de operetă, varieteu sau cinematograf (v. stea); (depreciativ) persoană care caută să se pună în evidență, să atragă atenția asupra calităților sale. Știau toți orele ei de cursuri, și i se prețuia prezența ca a unei adevărate vedete. CAMIL PETRESCU, U. N. 24. 2. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului. Vedetă torpiloare. 3. Rînd tipărit cu caractere mai groase, spre a ieși în evidență.

VEDÉTĂ s.f. I. Mic bastiment de război, pe mare sau pe fluviu, cu mică rază de acțiune, folosit mai ales pentru observații. ♦ Mică ambarcație care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteză foarte mare. II. (Poligr.) Rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență. ♦ Cuvânt sau grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. III. Artist(ă) care deține rolul principal într-o piesă; (p. ext.) persoană care vrea să iasă în evidență. [< fr. vedette, it. vedetta].

VEDÉTĂ s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea să iasă în evidență. II. navă militară rapidă, mică, cu armament puternic, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare. ◊ mică ambarcație cu motor pentru comunicațiile din rada porturilor. III. rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență. ◊ cuvânt, grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. (< fr. vedette)

VEDÉTĂ3 ~e f. poligr. Cuvânt sau grup de cuvinte din primul rând al unui text, evidențiate prin caractere grase. /<fr. vedette, it. vedetta

VEDÉTĂ2 ~e f. Navă militară de tonaj mic, care patrulează fluviile sau litoralul. /<fr. vedette

VEDÉTĂ1 vedéte f. 1) Artist vestit (mai ales de teatru, cinema); stea. 2) fig. Persoană care se impune în mod intenționat într-un domeniu de activitate. /<fr. vedette

*vedétă f., pl. e (fr. vedette, d. it. vedetta, infl. de vedére, a vedea, care vine d. sp. veleta, sfîrlează, adică „vioĭ ca sfîrleaza”). Arm. Santinelă călare pusă ca să observe ivirea dușmanuluĭ. Mar. Mic torpilor, maĭ ales fluvial (V. monitor). Actriță de cinematograf.

CUVẤNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă. ◊ Cuvânt simplu = cuvânt care conține un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. Cuvânt compus = cuvânt format prin compunere. Cuvânt derivat = cuvânt format prin derivare. Cuvânt-matcă = cuvânt care se află în fruntea unui articol de dicționar, sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile, uneori și derivatele și compusele. ◊ (Lingv.: în compusul) Cuvânt-titlu = cuvântul definit în articolul de dicționar respectiv. ◊ Expr. A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești. Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar. Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar. În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat. Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât. ♦ Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea cuvintelor; calambur. Cuvinte încrucișate = joc distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe baza unor indicații date, o serie de cuvinte astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită în pătrățele, încât cuvintele citite orizontal să aibă o literă comună cu cele citite vertical. 2. Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă. ◊ Cuvânt greu = vorbă hotărâtoare; (la pl.) vorbe de dojană, de ocară. Cuvânt introductiv sau cuvânt înainte = prefață, introducere (la o lucrare). Purtător de cuvânt = persoană autorizată să exprime în mod public păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă. ◊ Expr. A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire. A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă. (Reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune. ♦ Subiect de vorbă, de povestire, istorisire. 3. Cuvântare, discurs, conferință. ◊ Expr. A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o ședință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare). A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare). 4. Învățătură, îndrumare, sfat; p. ext. dispoziție, ordin. ◊ Expr. A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva. Cuvânt de ordine = dispoziție dată de un superior. 5. Promisiune, făgăduială; angajament. ◊ Expr. Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile. Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva. A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva. (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor. A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută. 6. Părere, opinie exprimată; punct de vedere. ♦ Libertate, drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discuție; ceartă, ciorovăială. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă. (Reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil. 8. Motiv, rațiune, cauză. ◊ Expr. Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind. 9. (Înv.) Știre, veste, informație; zvon. 10. (Înv.) Înțelegere, pact, acord, convenție. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce, grai. 12. (În sintagmele) Cuvânt-cheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune într-un catalog (de bibliotecă); b) termen al unei unități frazeologice pe care cade accentul semantic. Cuvânt-vedetă = termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicații, care folosește la orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii. 13. (Inform.) Ansamblu de cifre binare care poate fi tratat ca o unitate de informație la un moment dat.Lat. conventus „adunare, întrunire”, conventum „înțelegere”.

actór-vedétă s. m. Actor dramatic de mare vogă ◊ „Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent.” Sc. 22 XI 64 p. 4. ◊ „Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale.” R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9 (din actor + vedetă)

méci-vedétă s. n. (sport) Meci care suscită cel mai mare interes ◊ „Și a venit meciul-vedetă. I.B. 24 IX 84 p. 7. ◊ „În meci-vedetă, s-au confruntat [...] lotul A și lotul olimpic.” I.B. 11 XII 85 p. 3 (din meci + vedetă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vedétă s. f., g.-d. art. vedétei; pl. vedéte

cuvấnt-vedétă s. n., pl. cuvínte-vedétă

cuvânt-vedétă s. n., pl. cuvínte-vedétă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEDÉTĂ s. divă, star, (fig.) stea. (O ~ de cinema.)

arată toate definițiile

Intrare: vedetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vede
  • vedeta
plural
  • vedete
  • vedetele
genitiv-dativ singular
  • vedete
  • vedetei
plural
  • vedete
  • vedetelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuvânt-vedetă
cuvânt-vedetă substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvânt-vede
  • cuvântul-vede
plural
  • cuvinte-vede
  • cuvintele-vede
genitiv-dativ singular
  • cuvânt-vede
  • cuvântului-vede
plural
  • cuvinte-vede
  • cuvintelor-vede
vocativ singular
plural

vedetă

  • 1. Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Știau toți orele ei de cursuri, și i se prețuia prezența ca a unei adevărate vedete. CAMIL PETRESCU, U. N. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Mică ambarcație care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor.
      surse: DN
    • 2.2. Mic torpilor cu viteză foarte mare.
      surse: DN
  • 3. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, spre a fi scos în evidență față de rest.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cuvânt sau grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă.
      surse: DN

etimologie:

cuvânt-vedetă

  • 1. Termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicații, care folosește la orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii.
    surse: DEX '09

etimologie: