12 definiții pentru vector


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉCTOR, vectori, s. m. 1. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare. 2. (Med.) Organism care transmite germeni patogeni de la un animal la altul, de la om la om sau de la animale la om. [Accentuat și: vectór] – Din fr. vecteur.

vector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 72 / V: (rar) ~iu a / A și: vector / Pl: ~i, ~oare / E: fr vecteur cf lat vector] 1 sm Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație. 2 (Fiz; Mat) Segment de dreaptă orientat care simbolizează un vector (1). 3 sm (Fiz; Mat; îs) ~ unitate (sau unitar) Versor. 4 a (Mat; îs) Rază ~oare Segment de dreaptă orientat care unește originea unui sistem de coordonate polare cu un punct. 5 a (Mat; îas) Dreaptă (imaginară) care unește focarul unei elipse, al unei parabole sau al unei hiperbole cu un punct oarecare al curbei. 6-7 sm, a (Med) (Organism vegetal sau animal) intermediar și transmițător al unui germen patogen. 8 sm (Fig) Ceea ce transmite ceva.

vector s.m., adj. 1 s.m. (mat.,fiz.) Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, printr-o unitate de măsură, printr-o direcție de acțiune și printr-un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ♦ Segment de dreaptă orientat, care simbolizează o astfel de mărime. ◊ Vectori (linear) independenți v. independent. Vector glisant v. glisant. Vector unitar v. unitar. 2 adj. (mat.) Rază vectoare = a) segment de dreaptă orientat care unește originea unui sistem de coordonate polare cu un punct; b) dreaptă (imaginară) care unește focarul unei elipse, al unei parabole sau al unei hiperbole cu un punct oarecare al curbei. 3 s.m., adj. (biol.) (Organism) care este intermediar și transmițător al unui germen patogen, al unui parazit sau al unui virus, constituind pentru acestea o gazdă temporară. 4 s.m. (genet.) Structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. • acc. și vector, pl. -ori, -oare. /<fr. vecteur, engl. vector; cf. lat. vector, -oris „purtător”.

VECTÓR, vectori, s. m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare. – Din fr. vecteur.

VECTÓR, vectori, s. m. (Fiz.) Mărime definită printr-o valoare, o direcție și un sens (și care grafic se reprezintă printr-un segment de dreaptă orientată).

VECTÓR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și véctor. / < fr. vecteur, cf. lat. vector].

VECTÓR, -OÁRE I. s. m. 1. mărime matematică definită prin valoare numerică, direcție, sens și punct de aplicație, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. 2. (biol.) structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. ♦ animal (insectă, rozătoare) care răspândește un parazit, un virus sau bacterii patogene, gazdă temporară; vehicul (2). II. adj. rază ~ oare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. (< fr. vecteur)

VÉCTOR ~i m. mat. Mărime numerică orientată. ~ liber. /<fr. vecteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!véctor/vectór s. m., pl. véctori/vectóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VECTÓR s. 1. vector alunecător = vector glisant; vector de poziție v. rază vectoare; vector fix = vector legat; vector glisant v. vector alunecător; vector legat = vector fix. 2. vector unitar v. versor.

VECTOR UNITAR s. (MAT., FIZ.) versor.

Intrare: vector
  • pronunție: vector, vector
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vector
  • vectorul
  • vectoru‑
plural
  • vectori
  • vectorii
genitiv-dativ singular
  • vector
  • vectorului
plural
  • vectori
  • vectorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vector

  • 1. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. biologie Structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată.
    surse: MDN '00
  • 3. medicină Organism care transmite germeni patogeni de la un animal la altul, de la om la om sau de la animale la om; vehicul (2.).
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: vehicul

etimologie: