VARNAVA,; gr. Bαρνάβας < ebr. Barnaba „fiul mîngîerii”. 1. – diac (16 B I 63); Vărnáva, Er. (17 A V 199). 2. Vîrnav stolnic (Sd XXII); cu h < v; Harnav, Iordache (Î Div). 3. Cu apoc. Varnă b., mold. (Sur VII 209); Vărnă, Al. (ib). 4. Varna f., mold. 1528 sora lui Luca Siurici, moș al Suricenilor; – Iustina, act.; – oraș în Bulgaria, după Tomaschek < Vrana (?). Cf. Verna, eventual, prin disimilare. II. Barna, scurtarea din lat-cat. Barnaba: 1. Barna (Moț; Met 128; Isp III²; Sd X și XVI, etc); – ducele Timocenilor (Iorga III 303). 2. Bărnă, O. act,; – diac (Sur IV); – fiul Urîtei (Sur VIII). 3. Bărne, Grigoriaș, din Miclăușani (Sd XIX 34 – 35); -a, N. act., cf. și v. rom. bárnee „folos” (DLR). 4. Bărnoul s., 1590 (Sur II). 5. Bîrna, (act.); Bîrnea (Paș; T-Jiu); -eciu, Bîrneciu, ard, 1722 (Paș). Pașca explică aceste două nume prin subst, bîrnă – burnă (ceață) și le compară cu srb-cr. Brne < Bernardus (etim. Maretić); Bîrnova, m-rea și Barnovschi, Miron-Vvd. 6. Prob. Bărnuț, Simion om politic ard., 1848; explicația prin ung. barnás „brun” (etim. BA ung) neverosimilă.