7 definiții pentru varianță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VARIÁNȚĂ s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.

varianță sf [At: LTR2 / P: ~ri-an~ / Pl: ~țe / E: fr variance] 1 Numărul factorilor de echilibru ai unui sistem fizic sau chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2 (Sts) Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe de la media aritmetică a șirului respectiv.

varianță s.f. 1 (fiz.) Număr maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2 (mat.) Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv; pătratul abaterilor standard. 3 (statist.) Dispersie a valorilor unei variabile în jurul valorii medii. 4 (biol.) Dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei. • sil. -ri-an-. pl. -e. I<fr. variance.

VARIÁNȚĂ, varianțe, s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.

VARIÁNȚĂ s.f. 1. Numărul factorilor de echilibru care pot varia independent fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (Statist.) Pătratul abaterii standard. [< fr. variance].

VARIÁNȚĂ s. f. 1. număr maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile în jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei. (< fr. variance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

variánță s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. variánței

Intrare: varianță
varianță substantiv feminin
  • silabație: va-ri-an-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varianță
  • varianța
plural
  • varianțe
  • varianțele
genitiv-dativ singular
  • varianțe
  • varianței
plural
  • varianțe
  • varianțelor
vocativ singular
plural

varianță

  • 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. biologie Dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei.
    surse: MDN '00

etimologie: